Localnicii unui sat bihorean nu știu dacă să plece sau nu în bejenie. Presupușii urmași ai unui grof le vor casele

Fpto: crisana.ro

Ceea ce li de întâmplă locuitorilor satului Sacalasău-Nou, județul Bihor, este asemenea unui adevărat coșmar. Peste noapte, sătenii au fost puși în fața unei situații care, pur și simplu, îi năucește. De cinci ani stau cu frica în sân că cei care se pretind a fi moștenitorii unu grof, ce a stăpânit cândva locul unde se află vatra satului, ar putea să dispună de existența lor, deoarece a cerut în instanță retrocedarea întregului sat și a terenurilor alăturate acestuia. Inițial, cererea celor care vor aceste terenuri a fost refuzată în Comisia locală de aplicare a Legii fondului Funciar şi de cea de la judeţ. Moştenitorii îşi cer acum drepturile în instanţă. În acel sat locuiesc etnici slovaci ai căror strămoşi s-au aşezat acolo la începutul secolului trecut. Oameni se tem că îşi vor pierde moştenirea primită de la bătrânii lor, stabiliţi acolo în urmă cu mai bine de 100 de ani. Au scos toţi din arhive documente istorice prin care să îşi dovedească dreptul de proprietate. 13 persoane spun că sunt moștenitorii familiei Bartoş, fostă proprietară a pământurilor, i-au chemat la judecată pe săteni, dar şi comisiile locală şi judeţeană, responsabile de aplicarea Legii Fondului Funciar.

În opinia primarului din comuna Derna de care aparține și satul Sacalasău-Nou, familia grofului nu mai avea terenuri în comună nici la reforma agrară, nici la naţionalizare, așa că pământurile nu le-a fost luat abuziv de regimul comunist. Oamenii cred că urmaşii grofului ar vrea să speculeze faptul că slovacii au fost aduşi acolo de Imperiul Austro-Ungar, imediat ce în Parlamentul României, în 1919, s-a dat Legea optanţilor, care avea ca scop limitarea moşiilor la 200 de iugăre, respectiv 100 de hectare.

De asemenea, primarul comunei este convins că cei care revendică pământurile se bazează pe faptul că din cele 80 de hectare pe care se află vatra satului tot se vor găsi câteva pe care oamenii să nu aibă acte de proprietate, având în vedere că slovacii au plecat după război şi după Revoluţie în Slovacia şi în Cehia şi că mulţi oameni şi-au ţinut titlurile de vânzare-cumpărare la grindă, aşa cum se obişnuia, neîndoindu-se că sunt proprietari.

Localnicii au depus un memoriu la toate instituţiile statului, de la Prefectura Bihor la ministrul Justiţiei, Cabinetul Primului-Ministru şi Preşedinţia României. Ei au scris în acel memoriu că: „urmaşii grofilor Bartos cer, aşa cum reiese din numărul topo: şcoala, biserica, păşunea satului, păduri, grădini, aşa cum apar în CF 71-413, în total 690.634, 646 mp”.Din 150 de familii care au proprietăţi acolo, 50 de familii au acte de proprietate, iar 100 sunt în litigiu, din anul 2013.

„Noi, sătenii, avem contracte de vânzare-cumpărare, intabulări cu titlu de proprietate pe părinţi sau bunici, doar că suntem blocaţi în instanţă”, se arată în memoriu.

În această situație, oamenii se întreabă de ce tot lor li se cere să demonstreze că sunt proprietari, şi nu celor care revendică. Conform memoriului amintit, cele 150 de familii semnatare pretind că în actele depuse la dosarul de retrocedare, de către cei care se pretind urmașii grofilor au depus doar Cartea Funciară. De aici  se poate afla că „au vândut tot până în 1945 şi nu li s-a luat în mod abuziv de către regimul comunist. ”Urmaşii grofilor” nu au depus la dosar acte care să dovedească că au avut sau au acte pentru aceste terenuri, sau să depună  acte care să dovedească gradul de rudenie”.

Oamenii invocă faptul că cei care se pretind urmaşii grofilor sunt în fapt rudenii de gradul V, „iar colateralii privilegiaţi au vocaţie succesorală doar până la gradul IV inclusiv. Ori, o persoană care nu ar moşteni în nume propriu, nu poate să pretindă moştenirea nici prin reprezentare”. Reclamanţii îşi prezintă şi legăturile de rudenie cu familia Bartos, respectiv cu fraţii Adorian, Gabor şi Iolanda, numiţi „proprietari tabulari” pe suprafeţe revendicate, sub forma unor schiţe de mână.

Administraţia prezidenţială s-a arătat interesată de situaţia de la Sacalasău şi a cerut un punct de vedere Primăriei Derna.

„Prin cererea formulată, un număr de trei reclamanţi iniţiali şi alţi 10 intervenienţi în interes propriu, care au formulat ulterior cerere de intervenţie, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate a unei suprafeţe semnificative din întreaga suprafaţă a localităţii Sacalasău Nou, sat necooperativizat, invocând faptul că anterior instaurării regimului comunist, ascendenţii lor – în speţă familia Bartoş – au fost proprietarii tabulari ai acestor terenuri. Asupra a o parte din aceste imobile, potrivit situaţiei din CF, proprietarii tabulari sunt şi în prezent membrii familiei Bartos, nefiind făcute operaţiuni de CF de peste 70 de ani. Comisia locală Derna a soluţionat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, formulată de către descendenţii familiei Bartoş, şi a respins cererea acestora deoarece, la momentul anilor 1945-1960, membrii familiei Bartoş nu mai deţineau niciun teren pe raza comunei, aceştia nefigurând în registrul agricol al localităţii”, se arată în răspunsul dat de primarul Florin Mugui şi de secretarul comunei Derna Preşedintelui Klaus Iohannis.

Din perspectiva Primăriei Derna, „în realitate, familia Bartoş, potrivit tuturor celor cunoscute de noi, anterior anilor 1950 şi-a înstrăinat întreaga proprietate către locuitorii satului Sacalasău Nou, prin încheierea de contracte de vânzare-cumpărare succesive. Dintre aceste contracte, o parte au putut fi prezentate de locuitorii satului, însă o parte a acestor contracte nu am reuşit să le identificăm, deoarece fie s-au pierdut, fie cei care le-au contractat şi le-au deţinut au emigrat în Slovacia sau în Cehia”.

O evidenţă clară a situaţiei proprietăţilor ar putea fi dedusă din CF 91 Sacalasău. Doar că această coală este distrusă şi deteriorată, îi lipsesc câteva pagini, iar altele nu pot fi descifrate. Localnicii din Sacalasău Nou vorbesc despre o dublură a acestei coli, care se află în arhivele din Budapesta.

După 5 ani, în care s-au consumat 37 de înfățișări doar la prima instanţă, oamenii din Sacalasău Nou se tem că instanța de judecată nu o să se pronunțe în favoarea lor și vor rămâne pe drumuri sau la mâna celor care, spun ei, ”se pretind moștenitorii”. Pronunţarea sentinţei care trebuia dată pe 7 septembrie s-a amânat pentru 5 octombrie 2017. Atunci, locuitorii din Sacalasău Nou vor afla dacă mai au sat sau nu.

Lucian Ionescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *