Madridul preia controlul Cataloniei. Puigdemont și grupul său de secesioniști vor ajunge în fața instanței spaniole?

Foto: Romaniatv.ro

Nu întâmplător este ceea ce se întâmplă astăzi în Spania, unde secesioniștii sunt hotărâți să meargă până-n “pânzele albe”, pentru independența provinciei catalane, iar puterea centrală de la Madrid ia măsuri pentru contracararea ruperii Spaniei.

Promovarea naționalismului extremist – etnic și confesional -, conduce la marșarea puternică pe fărâmițarea unor state, urmare ale aceluiași joc de interese al fostelor și actualelor marilor puteri și imperii.

După unii istorici și analiști politici, acesta ar fi începutul unui proces separatist foarte periculos, ce vulnerabilizează în lanț întregul spațiu european. În afara situației din Spania, mai există tendințe centrifuge, cum ar fi scoțienii care-și doresc independența, invocând între altele și dorința de a rămâne în Uniunea Europeană, și Irlanda de Nord, care, prin liderii săi naționaliști, urmărește, tot printr-un referendum, să se unească cu Irlanda.

Manifestări asemănătoare se simt, de asemenea, și în alte părți ale Marii Britanii, Italia, Belgia – unde sunt entități cărora li s-a acordat deja autonomie, cum sunt: Țara Galilor, Tirolul de Sud, Sardinia, Veneția, Valonia și  Flandra (Regiunea Flamandă), și care vorbesc acum de constituirea, sub flamura independenței, a altor entități și structuri statale.

Radicalii independentişti promiteau o campanie de nesupunere masivă, dacă Madridul preia controlul Cataloniei.

În urma declarării unilaterale a independenței prin votul de vineri din parlamentul catalan, executivul spaniol a suspendat autonomia acestei regiuni și a preluat controlul direct asupra ei, urmând ca pe 21 decembrie să se desfășoare alegeri parlamentare anticipate în Catalonia.

Premierul spaniol Mariano Rajoy a anunțat vineri preluarea controlului direct asupra Cataloniei de către guvernul de la Madrid, a destituit guvernul secesionist și a dizolvat parlamentul regional.

De asemenea, procurorul general al Spaniei a anunțat luni că a cerut inculparea pentru nesupunere, răzvrătire și delapidare de fonduri a membrilor fostului executiv catalan condus Carles Puigdemont, precum și a membrilor parlamentului catalan care la 27 octombrie a votat declarația unilaterală de independență a Cataloniei.

Respectând litera Constituției spaniole, un purtător de cuvânt al instanței judiciare supreme de la Madrid, a anunțat, marți, 31 octombrie, că și Curtea Supremă a Spaniei a început procedurile judiciare contra fostei șefe a parlamentului regional catalan Carme Forcadell și altor parlamentari catalani.

Drept răspuns la acțiunile legale ale autorităților statului spaniol și a situației de haos provocate de un grup de secesioniști, conducătorul autoproclamatului stat Catalonia a părăsit în cursul zilei de duminică Spania, pentru Belgia, mai exact Bruxelles, părăsindu-i chiar pe cei pe care i-a scos în stradă.

De ce Belgia? Există două motive. În urmă cu o săptămână secretarul de stat belgian pentru azil și migrație Theo Francken, membru al Alianței neo-flamande (N-VA, nationaliștii flamanzi), unul din pilonii coaliției la putere, evocase ipoteza unei cereri de azil în Belgia a liderului separatist catalan.

Premierul belgian, Charles Michel, i-a cerut însă acestuia ”să nu toarne gaz pe foc”, afirmând că ”Guvernul belgian nu a întreprins nicio măsură pentru a-l încuraja pe dl. Puigdemont să vină în Belgia”.

”Libera circulație în spațiul Schengen îi permite să fie prezent în Belgia fără nicio formalitate. Conform propriilor afirmații ale dlui Puigdemont, el a venit la Bruxelles pentru că este vorba de capitala Europei. Va fi tratat la fel ca oricare cetățean european”, a mai afirmat Michel.

Întrebat cum a reușit să ajungă la Bruxelles împreună cu colaboratorii săi din guvernul destituit, unele media afirmând chiar că el a ”fugit” din Spania după ce Madridul a suspendat autonomia Cataloniei, Puigdemont a răspuns că ei sunt ”cetățeni europeni care au dreptul la liberă circulație”.

Cel de-al doilea motiv este că, dacă Puigdemont și grupul său de secesioniști vor ajunge în fața instanței și vor fi găsiți vinovați, riscă până la 30 de ani de închisoare, deoarece acțiunile de care se fac vinovați este un act de gravitate foarte mare care atentează la securitatea și integritatea teritorială a Spaniei și este incriminat în Codul Penal spaniol.

Totuși, unii dintre cei mai importanți membri ai administrației catalane, inclusiv liderul executivului Carles Puigdemont și adjunctul său, Oriol Junqueras, au declarat la o conferință de presă, organizată la Bruxelles, că nu vor accepta aceste măsuri și că numai populația Cataloniei îi poate destitui.

Din anumite motive care se pot bănui ușor, secesioniștii spanioli au mulți simpatizanți în rândul partidelor, ONG-urilor și asociațiilor reprezentante ale unor minorități din anumite zone europene.

Chiar Consiliul Național al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), organizația condusă de autointitulatul „lider” al Revoluției Române din 1989, Laszlo Tokes, precum și Consiliul Național Secuiesc (CNS), au adoptat public, prin comunicate de presă, poziții de susținere a acțiunilor liderilor separatiști din Catalonia.

Dar iată ce spunea, nu demult, Tamas Sandor,  unul dintre reprezentanții importanți ai UDMR, șeful Consiliului Județean Covasna, cel care gestionează toate fondurile financiare din județ, vizavi de cum dorește UDMR să obțină autonomia zonei numite ”Ținutul Secuiesc” și nu numai: ”Pentru noi singura variantă admisibilă e ca judeţele Covasna, Harghita şi Mureş să fie într-o singură regiune, Ţinutul Secuiesc, iar Satu Mare, Bihor şi Sălajul să aibă, tot aşa, o entitate separată, Partium, pentru că şi acolo e o comunitate maghiară aparte, cu o situaţie aparte. Dacă nu se poate rezolva pe plan politic, vom fi nevoiţi să recurgem la nesupunere civică, am discutat deja cu conducerea UDMR, cu conducătorii bisericilor maghiare, cu autorităţile administraţiilor locale şi cu reprezentanţii societăţii civile”. Dar acest gen de declarație seamănă izbitor de mult cu o altă declarație, cea a conducătorului separatiștilor catalani care spunea, pe data de 27 octombrie, odată cu proclamarea independenței ilegale a Cataloniei, că radicalii independentişti promit o campanie de nesupunere masivă, dacă Madridul preia controlul Cataloniei.

Și atunci unde este trâmbițata politică a dialogului? Iar dacă tot vorbim de ceea ce simt românii confruntați cu ”dialogul”, promovat excesiv, în scrisori și discursuri politice, cu care se laudă cei ce revendică autonomia maghiară, să amintim și ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută, când Coaliția Națională pentru Modernizarea României (CNMR) l-a acuzat pe Kelemen Hunor că instigă populația de etnie maghiară din România la nerespectarea legilor țării prin refuzul personal de a respecta Constituția României și data 1 Decembrie 1918 ca Zi Națională a tuturor românilor.

Ileana Kiss

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *