Despre 1 Decembrie, 15 Martie și nevoia unei atmosfere de înțelegere în România, într-un interviu cu Ioan Aurel Pop, istoric român, academician, profesor universitar, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj

Foto: Manastirea.petru-voda.ro

Ioan Aurel Pop: „Dacă se va stabili posibilitatea ca ziua de 1 Decembrie să fie sărbătoare oficială pe teritoriul Ungariei, atunci s-ar putea relua și problema zilei de 15 martie în România”

  1. Care credeți că ar trebui să fie argumentele pe care să le examineze un decident român, atunci când ar trebui să ia o hotărâre privind instituirea zilei de 15 martie ca zi liberă, cu veleități de altă zi națională în statul român?
  • Mai întâi, eu cred că orice stat ar trebui să aibă o singură sărbătoare sau zi națională, dar, firește, fiecare este liber să facă așa cum îi place. Tot așa de natural este ca o minoritate națională, etnică, religioasă etc. să-și cinstească propriile valori și să aibă zile festive. Dar de aici și până la transformarea zilei de 15 martie în sărbătoare națională în interiorul statului numit România este o mare distanță! Mai întâi, ziua respectivă este sărbătoarea națională a altui stat, a unui stat vecin, Ungaria, care, cel puțin teoretic, ne este prieten, fiindu-ne aliat în NATO și partener în UE. Ca urmare, orice decident român ar trebui să vadă, în fața unei astfel de cereri, dacă ziua de 1 Decembrie ar putea deveni sărbătoare oficială în Ungaria, pentru comunitatea românească de acolo. Cu alte cuvinte, în asemenea situații este nevoie de reciprocitate. Apoi, ar trebui să avem o explicație în legătură cu ordinul dat diplomaților maghiari din toată lumea de a nu participa, în 2016, la ceremoniile dedicate Zilei Naționale a României. Este, din câte știu, un caz unic în analele Uniunii Europene. Lămurirea unor asemenea chestiuni este absolut necesară, cred, înainte de a discuta despre statutul zilei Ungariei pe teritoriul României.
  1. Ce ar trebui să știe publicul obișnuit, dar și parlamentarii români și alți oameni de stat, despre ziua de 15 martie și semnificațiile ei în istoria românilor și a României?
    • Chestiunea este simplă! La 15 martie 1848, s-a decis de către Revoluția ungară ca Transilvania să devină parte integrantă a Ungariei, fără ca românii să fi avut vreun cuvânt de spus. Prin urmare, utilizând logica unor lideri maghiari de azi, din România și Ungaria, nici românii nu au motive de a sărbători ceva sau de a se bucura la 15 martie! Românii, care alcătuiesc circa 90% din populația României, au motive să se bucure la 1 Decembrie, în fiecare an, fiindcă atunci și-au dobândit drepturile naționale cerute de atâta vreme și neacordate vreodată nici de Imperiul Austriac și nici de cel Austro-Ungar.
  2. Care credeți că ar fi urmările oficializării zilei de 15 martie în România, mai ales acum când ne aflăm în anticamera celebrării realizării visului Unificării Transilvaniei cu România și a formării statului român?
    • Acest act nu ar face decât să tulbure atmosfera din țară și să demonstreze – dacă mai era necesar – că clasa politică românească actuală nu înțelege nimic din esența acestui popor. O dovadă în acest sens – al lipsei de percepție corectă a esenței României – este și felul de gestionare a chestiunii Departamentului Centenar, mutat dintr-un loc în altul, micșorat, eludat, dat pe mâna unor necunoscători, nefinanțat etc. În acest moment, în loc să discutăm despre statutul zilei de 15 martie în România, am face bine să ne concentrăm pe chestiunile noastre reale, multe, grave, dureroase.
  3. Credeți că ar fi un element care să reunească majoritatea cu minoritatea sau un nou element de dezbinare, plecat de sus în jos?
    • Stabilirea zilei de 15 martie ca sărbătoare oficială în România nu ar fi de natură să apropie mai mult majoritatea de minoritatea maghiară. Ar fi, dimpotrivă, un alt motiv de dezbinare. Autoritățile române ar face mult mai mult în privința bunei înțelegeri dacă s-ar implica în chestiunile de fond, dacă ar urmări situația de pe teren, dacă ar încerca să îmbunătățească statutul românilor trăitori în Harghita-Covasna, dacă ar arăta țării și lumii ce drepturi au minoritățile în România etc.
  4. Cum ar trebui să răspundă membrii intelectualității românești celor care spun că ziua de 1 Decembrie este zi de doliu pentru minoritatea maghiară, dar apelează la toleranța oamenilor de stat ai României, pentru a instaura 15 martie ca zi liberă?
    • Cu demnitate! A trecut demult vremea când eram considerați în mod oficial cetățeni de mâna a doua în Transilvania și în împrejurimi. Avem nevoie de o atmosferă de înțelegere în România și nu de permanente provocări, iar provocările vin pe fondul pasivității autorităților române. Cu intelectualii este altceva! Intelectualii utilizează un limbaj de altă factură – sau ar trebui s-o facă – în relațiile dintre ei. Intelectualii români trebuie să păstreze dialogul cu colegii lor maghiari, să cultive conviețuirea, să promoveze valorile culturale reciproce. Pe teritoriul României, minoritatea ungară este liberă, în cadrele legislației actuale, să celebreze ziua de 15 martie fără restricț Dar, firește, dacă se va stabili posibilitatea ca ziua de 1 Decembrie să fie sărbătoare oficială pe teritoriul Ungariei, atunci s-ar putea relua și problema zilei de 15 martie în România.

La finalul dialogului vă prezentăm și alte câteva sugestive considerații ale academicianului Ioan Aurel Pop, legate de momentul Marii Uniri și al apropiatei celebrări a Centenarului României Mari, regăsite în cadrul unui interviu pentru activenews.ro:

Am ajuns să ne întrebăm dacă e bine sau rău să cinstim cei 100 de ani trecuți de la Marea Unire, ceea ce este foarte grav! Înseamnă că ne merităm soarta mizeră, dezorientată, modestă. De regulă, comemorarea se face într-o atmosferă de tristețe, când ne gândim la anii trecuți de la moartea cuiva sau de la un eveniment tragic. Marii înfăptuitori ai Marii Uniri s-au bucurat, au exultat, unii (ca Gheorghe Pop de Băsești) nu au putut muri decât după pronunțarea actului de la 1 Decembrie 1918. Cum să comemorăm? Noi trebuie să ne bucurăm și să retrăim „Poemele luminii”, cum ar spune Lucian Blaga, să ne umplem de încredere pentru că, alături de italieni, de germani, de polonezi, de cehi și slovaci, de slavii de sud, am intrat în rândul lumii. Să ne bucurăm și pentru că, pe ruinele unor imperii perimate, am construit edificii naționale solide. Cele mai legitime mișcări colective din secolul al XIX-lea – „secolul națiunilor” – au fost cele de emancipare națională, în acord cu principiul autodeterminării naționale, recunoscut inclusiv de SUA sub președintele Woodrow Wilson. Firește, ca în cazul oricărui act omenesc, nu au putut să fie toți mulțumiți nici în 1918. Austriecii, otomanii, germanii, rușii și, mai ales, ungurii, au fost frustrați, supărați, dornici de revanșă. Sunt de acord că ungurii (mai ales cei din Ungaria) nu au ce sărbători la 1 Decembrie 2018 și că ei trebuie să comemoreze, dar, în logica aceasta, nici românii nu au ce să sărbătorească la 15 martie 2018, pentru că atunci vor fi 170 de ani de la  decizia dietei ungare de unire a Transilvaniei cu Ungaria! Aici, cu sărbătorile, suntem chit, numai că decizia românească din 1918 este încă în practică. Asta este singura deosebire, în rest, prin zilele naţionale, ne „gratulăm” reciproc. Aşa este între vecini! Vedeţi cum este şi la alte popoare, cu pretenţii, nu ca noi! Dacă aplicăm această logică strâmbă, atunci atunci mă aştept ca unii să-icondamne pe corifeii Marii Uniri, fiindcă nu ar fi respectat drepturile omului, deşi acestea nu erau încă formulate, sau că nu i-au consultat pe toţi cetăţenii prin referendum, deşi atunci nimeni nu ar fi putut s-o facă! Noi suntem capabili de orice! Ar fi, totuşi, o mare ruşine, care ne-ar arăta adevărata faţă de epigonii. Altminteri, eu aş fi cel dintâi fericit să văd la 2018 o Europă unită şi fericită, generoasă şi curată, patria primitoare a tuturor cetăţenilor săi, dar mă tem să nu văd intoleranţă, şovinism, ură naţională şi rasială etc. şi nu neapărat pe la noi, ci în zările unde s-a născut democraţia modernă, libertatea, egalitatea şi frăţia…

Lucian Ionescu

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *