Majestatea Sa Regele Mihai I a încetat din viață

Foto: bucurestifm.ro

O zi tristă în istoria României este 5 decembrie 2017, deoarece , la ora 13 (ora României), Majestatea Sa Regele Mihai I a încetat din viață, la reședința privată din Elveția. La căpătâiul Regelui a stat, până în ultima clipă, Alteță Sa Regală Principesa Maria. Regele Mihai I a fost un simbol al demnității și dragostei pentru neam și țară.

Regele Mihai I suferea de aproape doi ani de o boală necruțătoare ceea ce l-a determinat să se și retragă din viața publică. După mai multe luni de speculații în jurul stării de sănătate a Regelui Mihai, Şeful Casei Majestăţii Sale Regelui a anunțat la 2 martie 2016 că Majestatea Sa se retrage din viața publică, după ce a fost diagnosticat cu leucemie cronică și operat de carcinom epidermoid metastazant.

Regele Mihai I a avut o viață marcată de singurătate și trădări

Foto: casa-regala.blogspot.com

Regele Mihai a urcat pe tron prima oară în urmă cu 90 de ani, în iulie 1927, când nu împlinise încă șase ani. A fost trezit într-o dimineață de guvernanta englezoiacă altfel decât se obișnuise, cu apelativul ”Majestatea Voastră”.

În iulie 1927, după aproape un an de suferinţe provocate de cancerul la colon, bunicul său – regele Ferdinant – inchidea ochii pentru totdeauna, la 62 de ani. În aceea zi, dar după-amiaza, principele Mihai, care nu împlinise 6 ani, devenea rege al României. Getty

Pe 20 iulie 1927, Principele Mihai a fost adus de la Sinaia în Capitală, cu trenul regal, pentru a fi prezentat Camerelor reunite. Venise împreună cu mama sa, Principesa Elena.

„Trăiască Regele Mihai I”, au strigat deputaţii, iar Regele în pantaloni scurţi a salutat pentru prima oară Parlamentul, în calitate oficială.

La vârsta la care copii de vârsta să învăţau cititul şi socotitul, Mihai învaţa să fie … rege. Copilăria retezată, intrigile de la Palat şi reputaţia unui tată aventurier i-au marcat definitiv caracterul … taciturn.

“Am învăţat să nu spun ce simt şi să le zâmbesc celor pe care-i urăsc cel mai mult”, îi spunea el bunicii sale, Reginei Maria.

Ajuns aşadar pe tronul României la nici 6 ani, Mihai a avut nevoie de o regentă care alături de care să conducă ţară. Prinţul Nicolae – fiu al Regelui Ferdinand şi unchi al lui Mihai, Patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie, au fost aleşii.

Însă după 3 ani fără o lună, în 1930, Carol al II-lea se întorcea în ţară şi devenea rege. Pentru copilul Mihai avea să înceapă o altă drama personală, fiind despărțit de mama sa Elena, trimisă în 1932 în exil, în Italia.

În septembrie 1940, Carol al II-lea îi acordă puteri discreţionare generalului Ion Antonescu, iar acesta l-a forţat să abdice în favoarea fiului său, Mihai. Aşa că, la numai 18 ani, tânărul monarh îşi începea al doilea mandat în fruntea României, în condiţii cu adevărat dramatice. Legal însă, regele avea rol pur decorativ, singura să prerogativă fiind cea de şef suprem al Armatei.

În plin război mondial, tocmai această atribuţie a făcut din regele Mihai un monarh respectat în toată lumea.

Foto: Evz.ro

În august 1944, Ion Antonescu a fost arestat în Palatul Regal şi încredinţat comuniştilor. Pe 23 august, într-un apel radiodifuzat către naţiune şi către armată, regele Mihai a proclamat trecerea României de partea Aliaţilor şi a declarat război Germaniei.

Gestul politic a fost lăudat în toată lumea, considerându-se că întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste de către România a scurtat războiul cu cel puţin şase luni şi a salvat astfel sute de mii de vieţi omeneşti.

Mişcarea de la 23 august 1944 a tânărului rege nu a impedicat însă ocupaţia sovietică, nici capturarea de către URSS a peste 100 de mii de militari romani, mulţi dintre ei găsindu-şi sfârşitul tragic în lagărele de muncă forţată.

Mai mult, la 6 martie 1945, Mihai a acceptat numirea unui guvern pro-sovietic, cu Petru Groza premier. Toate la presiunea Moscovei. Inevitabil, acest lucru a dus la finalul domniei şi la începutul unei exil ce părea interminabil.

În noiembrie 1947 Mihai a călătorit la Londra, la nunta viitoarei regine Elisabeta a II-a. Cu această ocazie a cunoscut-o pe prinţesa Ana de Bourbon-Parma, care avea să-i devină soţie. La întoarcerea în ţară, a fost silit să abdice, la 30 decembrie 1947.

Comuniştii au anunţat imediat abolirea monarhiei, cinci zile mai târziu Mihai a fost silit să părăsească România.

Într-un interviu din 2007 pentru New York Times, Regele Mihai a rememorat evenimentele: ”A fost şantaj. Mi-au spus «Dacă nu semnezi imediat, suntem obligaţi – de ce obligaţi, nu ştiu – să ucidem peste 1.000 de studenţi pe care-i aveau în puşcărie»”.

Departe de ţară pe care nu a încetat niciun moment să o iubească, Mihai s-a căsătorit cu Ana de Bourbon în 10 iunie 1948. În același an, autoritățile române i-au retras cetățenia. Cu soția sa Ana, a avut cinci fete: Margareta, 1949; Elena, 1950; Irina, 1953; Sofia, 1957; Maria, 1964.

Încă foarte tânăr şi cu o familie din ce în ce mai numeroasă, Mihai a trebuit să se obişnuiască cu statutul de muritor de rând, cu sânge albastru. În 1953 s-a angajat într-o companie aeriană, la Geneva. Şase ani mai taziu, a înfiinţat o companie de electronică şi de mecanisme automate, numită Metravel.

Producea elemente pentru calea ferată şi sisteme de alarmă, iar uneori vindea avioane de ocazie. În exil, a încercat şi meseria de broker, urmând cursuri la Bursa din Wall Street.

La 10 iunie 2008, la București și la Castelul Peleș, a fost sărbătorită Nunta de Diamant, la 60 de ani de la căsătorie. A fost atunci primul jubileu regal desfășurat cu zeci de invitați din străinătate, omagiat de sute  de mii de români.

La 10 iunie 2013, cel mai longeviv cuplu regal din istoria României a celebrat, într-un cadru privat, Nunta de Safir, adică 65 de ani de căsătorie.

Interdicitia de a reveni în România părea a se fi încheiat în decembrie 1989, o dată cu căderea regimului comunist. Însă, nu a fost aşa. În decembrie 1990, Mihai I ateriza la Bucureşti, după 43 de ani de pribegie. Venise pentru a se reculege la Mănăstirea Curtea de Argeş, la mormintele strămoşilor săi regali. Însă avea să fie oprit de poliţie, întors din drum şi obligat să părăsească ţara. Ordinul de interdicție a fost dat de guvernul condus de Petre Roman, iar președinte era Ion Iliescu.

Ruptura regelui faţă de ţara căreia îi declarase necondiţionat dragostea sa se încheia în 1992, de Paşte. La acea vreme, Guvernul de la Bucureşti i-a permis regelui Mihai să revină în ţară, fiind întâmpinat cu o simpatie uriaşă de populaţie – peste 1 milion de oameni s-au strâns în Bucureşti să îl vadă pe ultimul monarh al României. În toate orașele mari din țară au fost organizate manifestații prin care locuitorii voiau să transmită mesajul de ”Bun venit!” regelui Mihai.

Popularitatea regelui a îngrijorat guvernul preşedintelui Ion Iliescu, regelui interzicându-i-se accesul în România pentru următorii cinci ani.

Dar regele Mihai, izgonit (a câta oară?) din propria țară nu a încetat niciodată s-o iubească și să respecte poporul român.

“Sunt roman şi asta o simt foarte tare. Şi pe unde pot, fac tot ce-i posibil pentru ţara românească”,spunea atunci Majestatea Sa.

Abia în 1997, sub preşedinţia lui Emil Constantinescu, regele a recăpătat cetăţenia romană.

Foto: Evz.ro

Ultimul discurs testament al Majestății Sale Regele Mihai I

Regele Mihai a ţinut ultimul său discurs în Parlament pe 25 octombrie 2011, de ziua lui. A fost un eveniment istoric, primul discurs în faţa Parlamentului după mai bine de 60 de ani. Regele Mihai a arătat că România a evoluat mult în ultimele două decenii şi ţara are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi. Majestatea Sa a declarat că este mâhnit că după două decenii de revenire a democraţiei oamenii bătrâni şi bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.

Regele şi-a ţinut discursul în faţa camerelor reunite ale parlamentului şi s-a bucurat de o primire caldă. Vă prezentăm mai jos integral discursul regelui.

“Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.

Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice:micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură.

Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Națională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.

Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna:vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.

Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii.

A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.

Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române:

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.

Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.

Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Foto: Evz.ro

După moartea regelui Mihai, conform Statutului Casei Regale, principesa Margareta are dreptul de a purta titlul de regină.

„Şeful Casei Regale a României, potrivit tuturor practicilor şi convenţiilor de astăzi, este de jure sau de facto Suveran, în termeni de autoritate asupra Casei Regale a României, la orice moment. Imediat după decesul Şefului Casei Regale a României, fără vreo proclamaţie ulterioară, Moştenitorul Evident sau Moştenitorul Prezumptiv, în funcţie de cine va fi în viaţă şi primul în linia de succesiune la acel moment, va primi din acea clipă titlul şi apelativul de Rege sau Regină, indiferent de poziţia Familiei ca Dinastie domnitoare sau ne-domnitoare şi indiferent dacă, mai târziu, va alege sau nu să nu foloseasca un asemenea titlu sau apelativ“, arată Statutul complet al Casei Regale.
Români, țara a pierdut pe Regele Mihai I. Timp de peste 9 decenii, el a închinat României toate puterile, cu devotament și răbdare.

Am pierdut, ca voi toți, un părinte. O pierdere personală și o pierdere pentru întreaga națiune. În aceste clipe grele suntem uniți în suferința noastră, cu infinită putere și principii puternice, Regele Mihai a scris în cartea neamului cea mai valoroasă pagină din istoria contemporană.

Bunătatea și iertarea sau au învins toate relele secolului trecut. Înțelepciunea lui a asigurat continuitate identității noastre în momente de gravă abatere de la mersul firesc al țării.

Regele nostru a fost o parte din fibra statului român prin întreaga sa viață. Tatăl meu a continuat legătura familiei regale cu națiunea română. Pentru ziua noastră de mâine el ne-a dăruit ziua lui de astăzi.

Începe un nou timp pentru Casa Regală a României, cu aceleași principii și sentimente ca ale tatălui meu. Voi continua să servesc interesele fundamentale ale poporului român.

Așa să ne ajute Dumnezeu! ” – a spus Principesa Margareta, anunțând oficial moartea regelui Mihai.

Foto: Romaniatv.ro

Trei zile de doliu în memoria ultimului rege al României

Guvernul va aproba în şedinţa de miercuri o hotărâre privind stabilirea a trei zile de doliu naţional pentru decesul Regelui Mihai I, în 14, 15 şi 16 decembrie.

Potrivit unui comunicat al Executivului, reprezentanţii Guvernului şi cei ai Casei Regale au avut marţi, la Palatul Victoria, o întâlnire în care au discutat modul de implicare a instituţiilor guvernamentale în organizarea funeraliilor naţionale în memoria Majestăţii Sale Regele Mihai.

În cadrul întâlnirii au fost stabilite activităţile, calendarul şi detaliile tehnice privind desfăşurarea funeraliilor naţionale.

Din partea Guvernului, la întâlnire au participat reprezentanţi ai SGG, MAE, MApN, MAI şi MFP.

Sicriul cu trupul Regelui Mihai va ajunge în țara noastră peste aproximativ o sâptămână, miercuri, 13 decembrie.

Transportul se va realiza cu aeronavă a MAPN. Trupul neînsuflețit va fi depus în holul de onoare al Castelului Peleș iar mai apoi pentru două zile în sala tronului, la Palatul Regal din Calea Victoriei.

Slujba de înmormântare va avea loc la Catedrala Patriarhală, pentru ca ultimul drum al Regelui să aibă loc la Curtea de Argeș, la Catedrala Regală, acolo unde Mihai I va fi înmormântat.

Lucian Ionescu

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *