150 de ani de la nașterea marelui savant român Grigore Antipa

Foto: natgeo.ro

Când vorbim despre Grigore Antipa, inevitabil ne gândim la muzeul care-i poartă numele și la faptul că a fost un remarcabil , biolog, ihtiolog, zoolog și oceanolog.

Acum la celebrarea a 150 de ani de la nașterea sa, se cade să amintim câte ceva din biografia marelui om de știință român care și-a dedicat viața și întreaga sa carieră muncii, dezvoltării și promovării muzeului care acum îi poartă numele, precum și ce înseamnă acest muzeu pentru cei interesați de biodiversitate și de culturalizare în general.

Grigore Antipa, biolog, ihtiolog, zoolog și oceanolog, s-a născut la 7 decembrie 1867, la Botoșani.

Clasele primare le-a făcut la Botoșani (1874-1878),  ca apoi clasele gimnaziale  și liceul  la Institutul Academic din Iași (1878-1885), unde i-a avut ca profesori pe Grigore Cobălcescu, Petru Poni ș.a. Potrivit biobibliografiei ”Grigore Antipa 1867-1944” (Editura Academiei Republicii Populare Române, 1961), a fost coleg de clasă cu renumitul savant Emil Racoviță. În 1885 s-a înscris la Universitatea din Iași, Facultatea de Științe, urmând pentru scurt timp științele naturale, deoarece a plecat la Jena, unde își făcea studiile și fratele său N. Leon, înscriindu-se la Facultatea de Filosofie, unde i-a avut printre profesori pe: Ernst Haeckel, Arnold Lang, Stahl, Schaeffer etc.

Deoarece era un student silitor și atras de științele naturale, profesorul său Ernst Haeckel, înfocat susţinător al teoriei evoluţioniste şi fondatorul Muzeului Filetic, îl recomandă conducerii stațiunii zoologice de la Villefranche-sur-Mer, unde lucrează un an de zile.

În toamna anului 1889, Grigore Antipa, acceptă cu bucurie şi interes propunerea de a pleca într-o expediţie în Insula Helgoland, lucrând în cercetare la stațiunea bio-marină de acolo, sub conducerea dr. W.Kukenthal, al doilea asistent al profesorului Haeckel.

La întoarcere, pe 9 martie 1891, Grigore Antipa a obținut titlul de doctor în biologie cu calificativul ”Magna cum laudae”, titlu acordat de profesorul Haeckel.

În august 1892, revine acasă, în România și obține o întrevedere cu regele Carol I, înmânandu-i un memoriu dedicat “introducerii pisciculturii raţionale în apele României”. Impresionat, suveranul îl recomandă lui Petre Carp (ministrul Agriculturii şi Domeniilor) pentru ocuparea postului de director general al Pescăriilor Statului, lui Take Ionescu (ministrul Cultelor) pentru funcţia de director al colecţiilor zoologice din cadrul Muzeului de la Universitate şi generalului Ion Lahovary (ministru de Război) pentru a-i permite îmbarcarea pe navele militare care plecau pe Marea Neagră.

În anul 1903, Grigore Antipa a prezentat  lui Sturza un memoriu în care demonstra necesitatea existenței unei clădiri special construite pentru “un Muzeu de Istorie Naturala demn de capitala țării”.

Având încredere în tânărul om de știință, mai ales că familia regală îl agrea foarte mult, Sturza aprobă construirea clădirii muzeului pe Șoseaua Kiseleff. În călătoriile anuale în Delta Dunării Familia Ragală îl invita întotdeauna pe Grigore Antipa. Despre aceste călătorii,  Regina Maria își amintește cu plăcere în celebrele sale Memorii: ”Cel mai scump tovarăș al nostru în aceste excursii pe Dunăre era doctorul Antipa, un om neobișnuit de mic la stat, rotund, jovial și plin de înțelepciune. Își făcuse studiile în Germania și vorbea nemțește cu acceași ușurință ca și limba lui. Nu era nimic în lume ca să nu știe el despre apă, pești și păsări. Antipa era prieten cu toată lumea și o plimbare pe Dunăre fără el pierdea jumătate din farmecul ei.”

Foto: wikipedia.org

Revenind la muzeu, primele săli din Șoseaua Kiseleff s-au deschis oficial la 24 mai 1908 în prezenţa Regelui Carol I, a Principesei Maria şi a importante personalităţi ale lumii ştiinţifice, culturale şi politice de atunci.

Pentru prima dată în lume Muzeul din Bucureşti expunea dioramele – vitrine tridimensionale, în care speciile erau prezentate pe categorii de habitate, în posturi naturale şi proiectate pe un fundal pictat. Succesul de care s-a bucurat acest mod de prezentare a făcut ca dioramele să fie un exemplu urmat și de alte muzee din lume.

La 18 iunie 1914, Muzeul zoologic a primit numele de Muzeul Național de Istorie Naturală. Grigore Antipa a fost directorul Muzeului Național de Istorie Naturală din 1908 până în 1944, anul în care a murit.

Muzeul pe care l-a organizat şi pe care l-a condus vreme de 51 ani i-a fost marelui Grigore Antipa – cămin şi laborator de studiu, loc de odihnă şi arie de manifestare pluri-profesională.

În 1933, la aniversarea instituției pe care o conducea, Grigore Antipa spunea că muzeul „trebuie să devină un adevărat focar de știință și cultură al neamului românesc”. Cu aceeași ocazie, Regele Carol al-II-lea afirma că „muzeul acesta este una din instituțiile de cultură ale României cu care ne putem făli și care a dus bunul renume al țării noastre peste granițe” și, în semn de profundă recunoștință pentru făuritorul muzeului modern, hotărăște ca instituția să poarte numele ”Dr. Grigore Antipa”.

Grigore Antipa a pus bazele școlii românești de hidrobiologie, ihtiologie și oceanologie. A fost, totodată, unul dintre creatorii muzeologiei moderne, publicând în 1918, 1923 și 1934 principii și norme generale de muzeologie.

De numele său se leagă înființarea, în 1924, a Stațiunii de cercetări piscicole din Delta Dunării, în prezent, Institutul Național pentru Cercetări și Proiectare Delta Dunării, iar în 1932 a Institutului Biooceanografic de la Constanța, astăzi, Institutul Român de Cercetări Marine ”Grigore Antipa” Constanța.

Pentru meritele sale i-au fost decernate o serie de distincții: Ordinul Steaua României (1897), Ordinul Sfânta Ana clasa II, Rusia (1901), Coroana României în grad de comandor (1902), Crucea Iugoslavă, Serbia (1902), Ordinul Franz Joseph, Austro-Ungaria (1903), Ordinul Sfânta Ana clasa I, Rusia (1903), Coroana de fier clasa II, Austro-Ungaria (1907), Ordinul Corona d’Italia, Italia (1908), Ordinul Steaua României în grad de comandor (1908), Coroana României în grad de mare ofițer (1916), Meritul cultural pentru știință teoretică și aplicată în grad de cavaler cls. I (1931), Meritul agricol în grad de comandor (1932), Ordinul Leopold în grad de comandor, Belgia (1934), Ordinul Cavaliere di Gran Croce, Italia (1935), Meritul cultural pentru știință în grad de comandor (1943).

A primit, de asemenea, titlul de Doctor Honoris Causa al Facultății Agronomice din Berlin.

Grigore Antipa a fost membru al unor organisme internaționale de prestigiu: Societatea Zoologică din Londra, Institutul Oceanografic din Paris, societățile geografice din Viena și Berlin, societățile de agricultură din Franța și SUA, Comisia Mediteranei (vicepreședinte), Consiliul Mărilor de la Copenhaga, Asociația austriacă de pescuit (membru de onoare).

A fost membru corespondent (16 aprilie 1907) și membru titular (14 mai 1910) al Academiei Române; vicepreședinte (11 iunie 1921-11 iunie 1924; 31 mai 1935-3 iunie 1938) al Academiei Române; președinte al Secțiunii Științifice a Academiei Române (1939-1942).

Lucian Ionescu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *