600 000 de români poartă numele Sfântului Vasile cel Mare

Foto: seminariasi.ro

Anul Nou începe cu sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, unul dintre cei mai importanţi părinâi ai Bisericii Ortodoxe şi unul dintre cei mai mari teologi creştini, considerat “păzitor de duhuri rele”.

Numele Vasile este foarte răspândit în toată lumea creştină. Acesta provine din grecescul “basileios”, care la rândul lui înseamnă “rege”, “împărat”, “bazileu”. Latinii l-au redat prin Basilius.

Aproape 600.000 de români poartă numele Sfântului Vasile, dintre care 88.000 sunt femei, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Sfântul Vasile cel Mare este sărbătorit în Biserica Ortodoxă de două ori: pe 1 ianuarie și pe 30 ianuarie, alături de Sfinții Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur.

În bisericile ortodoxe se citeşte în această zi Liturghia care poartă numele sfântului. Dintre Liturghiile ritului bizantin, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare este cea mai veche şi a fost redactată de sfânt pe baza tradiţiei capadociene.

Potrivit canoanelor bisericeşti, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se săvârşeşte numai de 10 ori pe an, şi anume:

  • În primele cinci duminici ale Postului Mare;
  • În ziua Sfântului Vasile, pe 1 ianuarie;
  • În Joia şi Sâmbăta din Săptămâna Patimilor;
  • În ajunul Crăciunului (24 decembrie);
  • În ajunul Bobotezei (5 ianuarie).

Credinţa populară este că, de Sfântul Vasile, în prima zi a noului an, cerurile se deschid şi că rugăciunile sunt ascultate.

Sfântul Vasile, s-a născut în Pont în jurul anului 329 şi a murit în Cezarea în ziua de 1 ianuarie 379. Provenea dintr-o familie creştina binecunoscută – tatăl său, Sfântul Vasile cel Bătrân, a fost un renumit învăţător în Pont. A avut patru surori şi patru fraţi. Cinci din cei nouă au devenit sfinţi în calendarul Bisericii Ortodoxe, alături de părinţii lor, Vasilie, Emilia şi Macrina cea Bătrână, bunica Sfântului Vasile. Doi dintre fraţii săi au ajuns episcopi: Grigorie de Nyssa şi Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sfânta Macrina cea Tânără, a ajuns un model de viaţă ascetică.

Sfântul Vasile a studiat la Cezarea, la Constantinopol şi la Atena, remarcându-se încă de tânăr prin profunde cunoştinţe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină şi retorică. Sub influenţa sorei sale Macrina, Vasile se apropie mai mult de biserică, iar episcopul Cezareii, care îl aprecia deosebit de mult, îl încurajează să accepte o slujbă bisericească. După o călătorie în care vizitează multe mânăstiri din Egipt, Siria, Palestina şi Mesopotamia, înfiinţează o mânăstire pe malul Irisului.

În anul 370, Sfântul Vasile este ales episcop al Cezareii. În această înaltă funcţie, el era totodată Mitropolit al Cappadociei şi Exarh al Pontului, autoritatea sa întinzându-se între Balcani, Mediterana, Marea Egee şi până la Eufrat.
O mare atenţie a acordat Sfântul Vasile săracilor şi celor oprimaţi, iniţiind nenumarate acte de caritate. Dragostea sa faţa de semeni s-a concretizat mai ales în aşezamântul filantropic, numit de credincioşi Vasiliada.
Acest aşezământ a fost construit la marginea Cezareei. Aici au fost adunaţi cei ănfometaţi şi abandonaţi, spre a fi hrăniţi.

Sfântul Vasile moare în anul 379, iar la înmormântarea sa participă un mare numar de creştini, evrei, păgâni, localnici şi străini, ca dovadă a popularităţii sale.

Scrierile sale au o mare importanta teologica si au fost traduse pe tot globul.

Foto: radiocluj.ro

Tradiţii şi obiceiuri populare
Există multe obiceiuri şi superstiţii legate de prima zi din noul an, în care se sărbătoreşte Sfântul Vasile cel Mare.

În ziua de Sfântul Vasile cel Mare este bine să verşi vin pe masă, să spargi un pahar alb, să răstorni cutia de chibrituri sau să dai de pomană unui om sărac, ca să ai noroc tot anul. Tradiţia populară mai spune că ai noroc dacă prima persoană care intră în casă de 1 ianuarie este bărbat.

Tot în ziua de Sfântul Vasile se spune că e bine să se bea mult vin, pentru că atât cât vom bea, tot aşa vom avea şi sânge în obraji, acesta fiind semn de sănătate. Alte superstiţii sunt legate de vreme. Conform tradiţiei populare, cum e ziua de Anul Nou, aşa va fi tot anul: dacă ninge, va fi un an îmbelşugat, iar dacă e senin, oamenii vor fi sănătoşi tot restul anului. Tradiţia populară mai spune că de Anul Nou se înnoiesc toate, motiv pentru care e bine ca oamenii, în prima zi din an, să-şi pună un gând bun, ca să le meargă bine tot anul.

Se spune că Sfântul Vasile s-ar fi rugat la Dumnezeu să îi dea o zi, astfel că i s-a dat prima zi din an. Fericit, Sfântul Vasile a legat o crenguţă de busuioc la toarta unui clopoţel şi i-a urat lui Dumnezeu lucruri bune. De aceea exista obiceiul de a ura de 1 ianuarie.

La trecerea dintre ani şi pe 1 ianuarie copiii obişnuiesc să meargă cu sorcova din casă în casă, pentru a le ura oamenilor bogăţie şi sănătate.

“Semănatul”, “Pluguşorul”, “Plugul cel Mare” sau “Vasilica” sunt alte texte cu care se urează în prima zi din an. Umblatul cu Sorcova reprezintă bucuria copiilor, care poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.

Numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar ‘surov’ (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore.

Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrată cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat.

La sate există obiceiul dezlegării anului, când tinerii colindă prin sat şi fac zgomote cu bice, buciume sau oale. Se spune că aşa sunt alungate duhurile rele.

Tot la ţară, fetele nemaritate obişnuiesc să construiască punţi din două crenguţe de măr dulce, de care leagă busuioc, un ban de argint cu fir de aţă roşu, un inel, o batistă şi un şir de mărgele, pentru vedea cum va fi alesul. Astfel, dacă  a doua zi puntea este plină de brumă, fata se va căsători cu un bărbat bogat, iar dacă puntea nu are brumă, atunci se va căsători cu unul sărac.

Tot de Sfântul Vasile cel Mare, fetele nemăritate se duc în grajd sau în cocină, lovesc vaca sau porcul cu piciorul şi spun „anul acesta” sau „anul viitor”. Dacă porcul guiţă, ori vaca se mişcă de la prima strigare, fata se va mărita în următoarele luni. În cazul în care se mişcă la vreuna din următoarele strigări, domnişoara se va căsători peste unul sau peste doi ani.

Lucian Ionescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *