Ciocnire între doi decidenți minoritari: Victor Ganț și Borboly Csaba

Foto: bestofbrasov.com

În a doua jumătate a lunii iulie 2018, Consiliul Judeţean (CJ) Harghita, condus de Csaba Borboly, a anunțat că va sesiza Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), reclamând faptul că elevii maghiari sunt discriminaţi în privinţa modalităţii de învăţare a limbii române şi că sistemul educaţional românesc nu oferă sprijin şi soluţii în acest sens.

Demersul evocă un gest diametral opus, făcut în luna septembrie 2009, de către deputatul Federației Democrate a Germanilor din România (FDGR), Ovidiu Victor Ganț, care a surprins prin luciditatea și pertinența premiselor sale și care ar fi putut trezi la realitate pe mulți dintre factorii de decizie din România, dacă ar fi fost interesați să se trezească.

Este vorba despre depunerea de către acest deputat a unei propuneri de modificare a proiectului de lege privind Educația, respectiv a articolului 179 (2) al Codului Educației (pe atunci, între timp proiectul de lege a devenit Legea 1/2011 – legea Educației Nationale – n.r.), plecând de la considerentul că toate minoritățile trebuie să stăpânească limba țării în care locuiesc, la fel de bine ca și nativii, ceea ce nu justifică predarea diferențiată a limbii române pentru minorități. Declarația sa – „Am considerat necesar să depun acest amendament pentru că, în opinia mea și a minorității germane, pe care o reprezint în Parlament, este util ca etnicii germani să dobândească aceleași competențe cu privire la disciplina Limba și literatura română, în învățământul primar și gimnazial, ca și populația majoritară. Copiii mei trebuie să învețe la fel de bine germana ca și româna” se înscrie pe linia normalității și raționalității, în atitudinea și gândirea oricărui membru de minoritate din lume.

O declarație responsabilă, care atrage atenția asupra faptului că unui cetățean român nu trebuie să i se refuze nicio șansă în ceea ce privește formarea și integrarea sa socio-profesională, integrare îndeobște afectată de necunoașterea limbii oficiale a statului. În această perioadă dificilă prin care trece România și Europa, din cauza lipsei de personal, acei reprezentanți politici ai minorităților, care îi aruncă pe cetățenii pe care îi reprezintă, în vârtejul periculos al limitării orizontului, prin izolare lingvistică, nu pot fi mânați decât de interese obscure și retrograde.

Parlamentarul român din partea minorității germane a mai arătat că rolul legii este unul de reglementare a cadrului general, iar în cazul în care există minorități care au o altfel de opinie și doresc programe școlare și manuale elaborate special pentru ele la disciplina Limba și literatura română, prevederea ar trebui aplicată doar la cererea minorității respective.

Este interesant faptul că aceste afirmații ale unui minoritar conțin o mare încărcătură de respect față de valorile multiculturalității și toleranței, demonstrând că minoritatea germană înțelege că existența și evoluția sa viitoare nu pot fi concepute decât împreună cu existența și evoluția populației românești, pe teritoriul statului român. Iar această atitudine atrage și mai mult atenția cu cât ea apare în sânul unei minorități cu mult mai puțin numeroase decât altele și care ar fi putut uza de teza artificială și paranoidă a „asimilării forțate”.

După cum se vede, „rolul legii este unul de reglementare a cadrului general” pentru toți minoritarii, numai pentru reprezentanții politici maghiari nu. Aceștia se consideră mereu „cazul special”, în continuă nevoie de „atenție sporită”, deși oricât ar încerca nu își vor putea aroga niciodată merite mai mari decât alte naționalități – în cazul de față, germanii – în ceea ce privește istoria, cultura și civilizația spațiului transilvan.

Din această solicitare a unui parlamentar delegat să reprezinte interesele unei minorități naționale din România se poate deduce clar care sunt intențiile reale ale altor lideri minoritari – cei maghiari, care au reușit să dividă școlile și unitățile de învățământ ce susțineau deopotrivă clase cu predare în limba română și clase cu predare în limba maghiară. Acum, aceștia urmăresc, prin intermediul unor pași constanți în domeniul legislației (educației), să obțină o separare mai sălbatică decât cea a Zidului Berlinului, între tinerii absolvenți de etnie maghiară și cei români – respectiv separarea pe care o aduce totala diferențiere lingvistică, barieră atât de greu de depășit, odată instalată.

Prin desființarea de către liderii politici maghiari a oportunităților de a învăța limba română se desființează dreptul tinerilor maghiari la o viață normală. Astfel, ideile cu privire la libertate și un climat interetnic pașnic și normal, agitate de politicienii maghiari, își demonstrează falsitatea, pentru că întotdeauna oamenii se vor teme, vor detesta, vor urî sau vor avea idei preconcepute față de ceea ce nu cunosc. Iar tinerii absolvenți de învățământ în limba maghiară nu vor cunoaște aproape nimic din limba, cultura și civilizația românească în mijlocul căreia trăiesc. Interesul este unul politicianist, pentru că necunoașterea limbii române îi forțează pe maghiari să nu își poată valorifica inteligența, seriozitatea și talentele decât în zonele în care trăiesc compact și astfel vor asigura bazinul electoral necesar. Nimic mai comod pentru vârfurile politicii maghiare, care vor putea să își ascundă în acest fel incapacitatea de a aduce măsuri de îmbunătățire a vieții etnicilor pe care îi reprezintă. De asemenea își vor putea continua discursurile cu privire la o „continuă nedreptățire” și „neglijare” de către autoritățile române a zonelor locuite de maghiari.

Într-o lume izolată și enclavizată, conectată doar la canalele de informare naționale ungare, ideile propagate de cei ce acționează asemenea clasei conducătoare din „Ferma Animalelor” nu vor putea fi privite altfel decât ca literă de lege. Etnicii germani, prin dorința lor de a cunoaște la un nivel normal limba română, refuză să poarte „ochelarii de cal”, ce sunt pregătiți pentru minoritarii maghiari din România, astfel ca nicio contrazicere să nu mai afecteze scaunele unor lideri care se chinuie să convingă că … „unele animale sunt mai egale decât altele”.

Ileana Kiss

Foto: Ruinele abației cisterciene de la Cârța (SB), devenită biserică săsească – pelerinaje.md

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *