Ungaria se folosește din nou de războiul hibrid informațional pentru a arunca cu noroi în România

Ceremonia de dezvelire a plăcii ce vorbește despre o amenințare inventată. Foto: hungarytoday.hu preluată de transparentnews.ro

Portalul Agenției Naționale de Știri a Ungariei (MTI) a publicat, pe 17 octombrie 2019, o știre conform căreia, la Budapesta, a fost organizată o ceremonie de dezvelire a unei plăcuţe memoriale dedicate generalului american Harry Hill Bandholtz, al cărui merit deosebit ar fi fost, conform agenției ungare, acela că ar fi „împiedicat, în 1919, transportul în România al comorilor aflate la Muzeul Naţional al Ungariei (MNU)”, relevă portalul transparentnews.ro.

Printre cuvântările prilejuite de ceremonie s-a numărat și cea a lui Benedek Varga, directorul general al MNU, care a declarat că: pe 5 octombrie 1919, Muzeul Naţional al Ungariei a traversat cele mai periculoase momente ale sale, deoarece în faţa clădirii au apărut camioanele armatei române, pentru a transporta o mare parte a colecţiei.

Prin intermediul sprijinului pe care l-a dat, Harry Hill Bandholtz a salvat muzeul, unde amintirea sa va fi păstrată pentru totdeauna, a spus Varga.

Dar cine a fost ofițerul american Harry Hill Bandholtz, ce treabă a avut el cu românii și de ce este perpetuată o dezinformare infamantă, în contextul centenarului Tratatului de la Trianon?

Generalul american, glorificat și în timpul regimului horthyst, cu o statuie dezvelită în 1936, la Budapesta. Foto: travelblog.org preluată de transparentnews.ro

Iată ce putem afla de pe pagina Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe al României despre oglindirea generalului Harry Hill Bandholtz în memoria istorică, susținută de izvoare documentare:

➡️Una dintre cele mai citate, dar și controversate lucrări despre administrația românească a Budapestei, din perioada august-noiembrie 1919, este cartea intitulată „Un Jurnal Nediplomatic” (An Undiplomatic Diary), scrisă de generalul Harry Hill Bandholtz, șeful Misiunii Militare Americane din cadrul Misiunii Militare Interaliate în Ungaria.
✅În urma înfrângerii în Primul Război Mondial, a avut loc dezintegrarea Imperiului Austro-Ungar, puterea politică din Ungaria fiind cucerită de bolșevici, sub influența Revoluției Bolșevice din Rusia. La 21 martie 1919 a fost proclamată Republica Sfaturilor (Sovietelor) din Ungaria, care a și început o ofensivă militară la 16 aprilie 1919, determinând contraatacul trupelor române, care au avansat și au ocupat Budapesta la începutul lunii august 1919, înlăturând regimul comunist ungar.
✅În #ArhiveleDiplomatice există o bogată corespondență care demonstrează preocuparea autorităților române de a asigura aprovizionarea cu hrană și combustibil a populației din Ungaria. Trenuri cu cereale și produse alimentare au fost trimise din Transilvania în Ungaria, iar pe Dunăre a fost instaurată libertatea de navigație pentru a permite aprovizionarea cu alimente a Budapestei.
Intervenția Armatei Române, care a eliberat Ungaria de regimul bolșevic, a fost privită cu simpatie de către o parte a populației locale și de către personalități politice ungare, precum fostul prim-ministru Sándor Wekerle. Percepția generală era aceea că armata română a înlăturat un regim care a exercitat o violență extremă asupra propriilor cetățeni, utilizând teroarea și anihilarea oponenților ca metode de acțiune, (iar un alt scop a fost) distrugerea proprietății private. În fapt, intervenția armatei române a permis instaurarea unui guvern de orientare anti-comunistă la Budapesta.

Administrația militară românească s-a desfășurat sub supravegherea strictă a Misiunii Militare Interaliate în Ungaria, organism creat în urma armistițiului de la Belgrad, semnat la 13 noiembrie 1918, din care făceau parte reprezentanții Marii Britanii, Franței, Italiei și SUA.
➡️În memoriile sale, publicate în 1933, generalul american Harry Hill Bandholtz a pretins că a împiedicat numeroase „jafuri și abuzuri” ale trupelor române în Ungaria.
În fapt, așa cum arată documentele de arhivă și alți memorialiști ai epocii, astfel de acțiuni au fost acte izolate de indisciplină.
➡️Unul dintre episoadele relatate de general se referă la stoparea de unul singur a așa-numitului „jaf de la muzeu”, pus la cale de trupele române. Era de fapt vorba de o dispoziție adresată de către autoritățile militare române Muzeului Național al Ungariei de a preda containere care conțineau bunuri de patrimoniu provenind din muzeele Transilvaniei, ridicate de către trupele austro-ungare în timpul retragerii lor din regiune, în ultimele luni de război. Deși fără a dori să elucideze motivele disputei, acordând unilateral credibilitate totală doar punctului de vedere ungar, generalul Bandholtz admite în jurnalul său faptul că inclusiv reprezentanții Muzeului Național al Ungariei erau de acord să restituie României o parte a artefactelor provenind din Transilvania, inclusiv documente aparținând Bibliotecii Academiei Române, care fuseseră confiscate de trupele austro-ungare în timpul ocupației Bucureștilor, capitala României, din 1917-1918.
➡️Este puțin cunoscut faptul că, după acest episod, în 13 februarie 1920, generalul american a acordat un interviu corespondentului la Paris al ziarului „The New York Times”, în care a susținut că ar fi împiedicat, de unul singur, intrarea militarilor români în Muzeul Național al Ungariei, prevenind „jaful” unui tezaur din aur (în memoriile sale nu mai menționează tezaurul din aur, ci doar piese de muzeu!).
✅La protestele autorităților române, generalul a retractat declarațiile din interviu, care i-ar fi fost incorect atribuite de către corespondentul la Paris al publicației „The New York Times”. Pe 17 martie 1920, Departamentul de Stat a trimis o Notă Verbală către Legația României la Washington, în care se afirmă că generalului Bandholtz i-au fost atribuite „opinii gratuite și fără consimțământul său”, de către corespondentul publicației new-yorkeze.
➡️De altfel, memoriile generalului american conțin și alte aprecieri distorsionate asupra unor evenimente și persoane, vizându-i inclusiv pe colegii săi francez și italian din cadrul Misiunii Militare Interaliate din Ungaria, precum și unele prejudecăți cu privire la alte naționalități (evrei, mexicani ori alți „latini”).
➡️În 1936, a fost ridicată o statuie a generalului american Harry Hill Bandholtz, chiar în fața Legației SUA din Budapesta.
✅Autoritățile române au protestat împotriva folosirii memoriei generalului Bandholtz în acest mod, determinând o atitudine mai circumspectă din partea autorităților americane, care au luat decizia ca la inaugurare să nu participe diplomați americani de rang înalt.

În cadrul articolului de pe rețeaua facebook a #ArhivelorDiplomatice, sunt prezentate o serie de documente semnificative pentru o abordare istorică echilibrată a subiectului.

Trecând peste abordarea aceasta, care denotă că, și după o sută de ani de istorie, șovinismul încă plutește deasupra autorităților de la Budapesta (care refuză consecvent să admită că Armata Română a eliberat Ungaria de primul regim bolșevic din afara Uniunii Sovietice, iar ocuparea Budapestei s-a făcut ca urmare a atacului trupelor ungare asupra celor române), rămâne concluzia că este continuu perpetuată imaginea ostașului român ca barbar, jefuitor și ocupant oripilant al Capitalei ungare. Aceasta în contrast cu imaginea de superioritate rasială perpetuată de o anumită parte a clasei politice ungare, deși regimul bolșevic ungar, pe care românii tocmai îl înlăturaseră, se dedase la crime mârșave și lichidări sângeroase ale adversarilor politici și cetățenilor incomozi.

În aceeași logică, a negării Tratatului de la Trianon și a îndoctrinării tinerei generații ungare în spiritul șovinismului, se înscrie și inițiativa Guvernului Orban de a ridica monumentul Trianon în centrul Budapestei, un gigant din granit în care vor fi inscripționate toate localitățile pe care Ungaria consideră că le-a pierdut la 1920.

O caracteristică evidentă a componentei războiului hibrid este promovarea dezinformărilor, adică a jumătăților de adevăr, și atribuirea lor unor reprezentanți ai unor state puternice, precum SUA. Nu este pentru prima dată când oficiali ungari creează scandaluri diplomatice în care îi atrag și pe reprezentanții SUA. Un alt caz cu răsunet deosebit a fost cel al fotografiei insidios realizate, în 2016, de primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, președintele Consiliului Județean Covasna, Tamas Sandor, și de episcopul Eparhiei Reformate de Ardeal, Kato Bela, în care l-au făcut pe ambasadorul american, Hans Klemm, să apară într-o postură în care părea că susține acel așa-zis steag al inexistentului ținut secuiesc. Evident că propaganda maghiară nu recunoștea, la acel moment, că acel steag e un fals grosolan, inventat în 2004 de Consiliul Național Secuiesc (CNS), o ONG de buzunar, ai cărei lideri sunt finanțați cu fonduri importante de Budapesta, pentru un singur scop – să incite populația în a scoate de sub autoritatea României județele Covasna, Harghita și Mureș. Din fericire fără succes, până acum.

Pentru cine nu își aduce aminte, CNS, Budapesta și chiar președintele UDMR, Kelemen Hunor, au invocat, de multe ori, modelul Cataloniei ca modelul de urmat pentru ținutul secuiesc. Nu știm dacă pedepsele serioase cu închisoarea primite de liderii catalani (cu care se îmbrățișau, în urmă cu câțiva ani, Kelemen Hunor sau Izsak Balazs, președintele CNS) vor schimba ceva din comportamentul lor, însă un lucru este cert – modelul catalan, invocat așa de înflăcărat de Kelemen & Company, a dus la aberațiile monstruoase care se întâmplă astăzi în Barcelona și împrejurimi. Și față de care atât Kelemen Hunor, cât și premierul Ungariei tac mâlc… Tac și continuă războiul hibrid la adresa României… în interesul cui? Al maghiarilor simpli? În niciun caz,… ci doar în interesul lor meschin, cu siguranță,… și poate și al Moscovei.

Ileana Kiss

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *