Dezinformările Ungariei, privite printr-o „fereastră a timpului” din 1927

Foto: Adevărul, 25 noi. 1927, preluat de transparentnews.ro

La 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, tratat care a consfințit apariția statului independent Ungar, vecinii noștri găsesc în continuare motive de nemulțumire și de propaganda antiromânească, la fel ca atunci, după cum relevă portalul Transparent News.

După semnarea actului care stabilea clar granița româno-ungară, au existat, în Ardeal, locuitori de origine maghiară sau declaraţi maghiari din Transilvania, care după Tratatul de la Trianon nu au acceptat cetăţenia română – așa-numiții „optanți”.

Pe scurt, deși aceștia au renunțat, inițial, la tot ce dețineau în România, s-au răzgândit ulterior, cerându-și înapoi proprietățile, pe care le-au și primit de la statul român (în perioada 1923-1930). Cu toate acestea, optanții au intentat proces României, pentru a fi despăgubiți pentru proprietățile la care ei renunțaseră de bună-voie.

Încă din prima parte a secolului XX, de la înființarea statului ungar, ranchiuna ungurilor împotriva românilor a fost în permanență alimentată și promovată ca patriotism ungar, propaganda antiromânească otrăvind mințile celor care ar fi trebuit să ne fie buni vecini, după cum arată un articol publicat în ziarul „Adevărul”, în 1927. Iată și textul original, integral:

„Se apropie sesiunea de Decembrie a Consiliului Ligii Națiunilor, care trebuie să definitiveze hotărârea din sesiunea trecută, în chestiunea optanților unguri din Ardeal. Și Budapesta a început să se agite. Ziarele inspirate de guvernul maghiar au pornit propaganda, după sistemul obișnuit, spre a influența opinia cercurilor conducătoare și a determina astfel o modificare a atmosferei de la Geneva, în defavoarea noastră.

Așa cum pune guvernul maghiar chestiunea, prin ziarele sale, se creează un echivoc ciudat: se creează aparența ca și când concluziile comisiei de trei a Consiliului Ligii Națiunilor, prin care s-au stabilit în mod precis principiile fixe în judecarea chestiunii optanților, ar putea fi modificate, dându-se de astădată câștig de cauză maghiarilor. Această încercare poate fi o metodă de luptă, dar în orice caz, ea se bazează pe introducerea în eroare a opiniei publice mondiale și nu poate fi trecută între cele mai onorabile mijloace de a se ajunge la un scop anumit.

Încercarea această de mistificare apare într-o lumină cu atât mai ciudată, cu cât nu e vorba de o chestiune, în care să fie interesat statul maghiar direct. E vorba numai de o mână de magnați, ale căror moșii au fost expropriate total sau parțial, în conformitate cu dispozițiunile unei legi agrare românești, care n-a înțeles să admită străini privilegiați.

Din cei 340 de reclamanți, abia 115 au fost tratați ca absenteiști, iar ceilalți posedă și azi în Ardeal întinderi de 100-300 de jugăre (n.r. aproximativ 50-150 hectare), afară de unii cărora li s-au lăsat proprietăți de câte peste una mie de jugăre (n.r.  cca. 500 de hectare).

Este evidentă deci năzuința guvernului din Budapesta să transforme chestiunea optanților în material de propagandă anti românească, uitând intenționat să menționeze că întinderea, pe care au fost împroprietăriți cei 60.000 de țărani unguri din Ardeal, egalează cel puțin, întinderea de teren arabil care a fost expropriată de la magnații absenteiști.

Cu bună credință, din orice latură privește oricine chestiunea optanților, nu poate decât să dea dreptate României, cum au făcut de altfel și cel mai înalt sobor al somităților de drept internațional de la Geneva, precum și bărbații de stat obiectivi din fruntea Ligii Națiunilor. ”

Numeroasele procese de retrocedare intentate de moștenitorii foștilor grofi unguri din Transilvania, după 1990, sunt, în parte, rezultatele acestei propagande duse împotriva statului român timp de decenii, și mentalității de victime care continuă să rezide în conștiința poporului ungar.

Mihaela Lupu

Foto: Daniel Olah via Unsplash

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *