Cum a zugrăvit un profesor maghiar de desen imaginea solidarității, bunătății și iertării, de Rusalii

Există Viață după pandemie. Pentru a ajunge dincolo și a vedea dincolo de criză, boală, moarte, avem nevoie de puțină credință și un strop de încredere. Ne-a demonstrat-o frumos și discret, cum doar un suflet de artist poate, un pictor. Dar nu unul de saloane somptuoase și galerii cu pretenții, ci un profesor de desen din Joseni, „satul de jos” al Harghitei.

Balazs Jozsef, un „tânăr” pensionar de 66 de ani, a pornit din localitatea sa și a mers la pas 50 de km spre Ierusalimul maghiarilor și românilor catolici, de la Șumuleu-Ciuc, purtând în suflet bucuria și rugăciunile tuturor fraților săi, care nu au putut participa anul acesta la tradiționala procesiune, care nu a mai avut loc din cauza pandemiei.

Cum e să primești o inimă nouă?

Ne spune pictorul cu părul alb și chipul blând, coborât parcă de lângă Crucea Hristosului răstignit pe Golgota. Are și el o cruce – de mesteacăn – păstrată din anii trecuți, pe care o poartă pe umerii apăsați de rugăciunile și gândurile tuturor localnicilor pe care îi întâlnește în drum. Și localnicii nu îl întâmpină cu ramuri, ca pe Hristos la intrarea în Ierusalim, ci cu panglici pe care și-au scris rugăciunile către Maica Domnului.

Un altfel de pelerinaj – pe același drum – către Rusalii. Un alt Profet cu același chip zâmbitor și iertător. Noi ceilalți – strigând osanale din inimi încă nevindecate de ură și neiertare. Am scăpat de atâtea ori ștafeta solidarității și a încrederii în celălalt. Ne-au căzut rugăciunile și lacrimile pe stânca răzbunării și s-au sfărâmat în mii și mii de cuvinte care nu au zidit temelie trainică.

Învățăm lecția credinței și a solidarității de la pictorul ce desenează pe suflete. I-a învățat întreaga viață pe copii să-și deseneze sentimentele și să-și coloreze gândurile, visurile, speranțele, iar acum, când căruntețile anilor au nins și peste el, credința lui îi ajută pe ceilalți să depășească distanțele și separările. Și nu a lăsat o boală de inimă să îl doboare. Și dacă durerea fizică nu l-a țintuit la pat, nici un virus nu îl poate atinge. A primit un cadou – vindecarea și vine să mulțumescă. O lecție cât toată biblioteca de istorie a școlii din Joseni. Și de la Miercurea-Ciuc, Sfântu Gheorghe sau Odorheiu Secuiesc și de peste tot. Pentru că Balazs Jozsef este parte vie din istoria de peste 450 de ani a pelerinajului la statuia făcătoare de minuni a Fecioarei Maria, aflată în biserica mănăstirii Franciscane de la Șumuleu-Ciuc. Oamenii locului duc tradiția de sute de ani. Împletesc valorile spirituale și umane și trăiesc Minunea. Acum, un singur om a dus rugăciunile a sute de suflete. Și ce motivare frumoasă a avut: să-i mulțumească Maicii Domnului pentru că l-a vindecat și pentru a face drumul în numele celor care nu au putut merge anul acesta să urce împreună Golgota Șumuleului.

Să întoarcem binele, să înapoiem ce am primit: cum putem fiecare. Să fim uniți în fața greutăților. Asta avem cu toții de învățat, maghiari și români, de la acest profesor maghiar.

Nu sunt singur, sunt cu Maica Domnului pe drum, parcă mă mângâie, mă ţine de mână şi vorbim. Ce părere are de mine, ce părere are de comunitatea noastră, ce nu facem bine, cum ar fi să facem mai bine, ce este ceea ce trăim – asta o întreb pe Maica Domnului. Oare este în favoarea noastră ceea ce trăim acum sau pentru ce? Şi, câteodată, eu simt că nu sunt un individ potrivit şi demn de această responsabilitate, dar simt apoi cum Maica Domnului mă îndeamnă să îmi continui drumul, pentru că ea face miracole”, spune Balazs Jozsef.

Gardurile dintre noi trebuie dărâmate”

Ce poate fi mai impresionant decât să te vezi ridicat din boală și să simți că ești parte din Minune, că ai fost ales pentru un scop măreț, iar prin împlinirea lui să spui un simplu mulțumesc? Acesta poate fi un punct de pornire pentru noi ceilalți, de a începe să gândim și să simțim Împreună și fiecare pentru celălalt. Pandemia nu ne testează doar credința și încrederea în mai bine, ci ne deschide poarta spre solidaritate, ne arată drumul spre celălalt, indiferent de etnie și de particularitățile culturii. Oamenii simpli cunosc aceste lucruri cu inima, politicienii se străduiesc să-l schimbe către alte direcții, ce uneori sunt doar către sieși, separat, aducând a cerc vicios.

Perioada asta ne mai învaţă ca să nu ne lipim de telefoane şi de online-ul acesta, pentru că omul fizic e mai preţios. Şi de aia ne-a închis acolo, la izolare, să simţim ce înseamnă dacă nu-l ai pe celălalt aproape. Au fost vecini care nu şi-au vorbit sau au vorbit foarte rar, unii au încercat tot felul de metode să se întâlnească la o cafea, câteodată au modificat şi gardul dintre ei. Deci, gardurile dintre noi trebuie dărămate”, afirmă Balazs Jozsef, pictorul din Joseni.

Învățături pentru noi toți

Felul în care credincioșii maghiari s-au organizat, felul în care și-au manifestat solidaritatea față de pelerinul din Joseni, întâmpinându-l și însoțindu-l până la terminarea limitei localității lor, unde îl primeau și însoțeau reprezentanții următoarei localități, precum și felul în care toți au găsit cu cale să își scrie rugăciunile pe panglici, pe care le dădeau ca să ajungă în fața statuii Măicuței Domnului, reprezintă o mare lecție, de atitudine activă, pozitivă și cu spirit civic. Cu toții putem reflecta și ne putem însuși din acest drum, făcut singur, dar în care Balazs Jozsef nu a fost lăsat în singurătate de către alți oameni. Iar credincioșii de alte etnii și confesiuni cu siguranță nu se simt rușinați, ci bucuroși și mândri că au în țara lor oameni ca și ei, cu puncte slabe, dar și cu preocupări înălțătoare.

Ileana Kiss

Foto: hargitanepe.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *