Azi, 9 septembrie – Ziua Sfântului Ioachim și a Sfintei Ana – ocrotitoare a copiilor și a maternității

În ziua ce urmează marii sărbători a Naşterii Maicii Domnului sunt prăznuiți, în Biserica Ortodoxă şi cea Greco-catolică, Sfinţii şi Drepţii părinți Ioachim şi Ana, părintii Fecioarei Maria şi bunicii Mîntuitorului Iisus Hristos. Sfântul Ioachim și, în special, Sfânta Ana sunt socotiți ocrotitorii copiilor şi ai maternităţii.

Semnificația numelor celor doi sfinți

Ambele nume au rădăcini vechi-testamentare, fiind deci de origine evreiască.

Numele Ioachim (Jehojakim) are semnificatia „Iahve [Dumnezeu] a îndreptat“, sau „Iahve a ridicat“. În zilele noastre, Ioachim este un nume de botez mai rar, fiind mai des întrebuinţat de monahi.

Numele Ana (Hannah) se înrudeşte cu masculinul Anania (Hananyah) şi are semnificaţia „Iahve a avut milă“, sau „Iahve S-a îndurat“. De la el s-au format şi numele derivate – Aneta şi Anca (Ancuţa), numele compuse – Mariana, Ana-Maria sau diminutivele: Anişoara, Anica, Anita, Anuţa, Ani.

Cultul Sfintei Ana exista în Răsărit încă în secolul al VI-lea şi s-a răspândit în Occident în secolul al X-lea, iar cel al Sf. Ioachim este de dată mai recentă, datând din secolul al XVI-lea.

Sfânta Ana, mama Maicii Domnului, este socotită ocrotitoarea copiilor şi a maternității, căci ea a zămislit la bătrâneţe, după multe rugăciuni, lacrimi şi post.

Monahii de la Schitul Sfânta Ana din Muntele Athos, povestesc istorisiri nenumărate despre familii care şi-au pierdut orice nădejde de a mai avea copii, dar cu ajutorul Sfintei Ana au devenit părinţi, atunci când cu evlavie şi credinţă i-au cerut prin rugăciune ajutorul.

Sfinții Ioachim și Ana – bunicii după trup ai Mântuitorului

Ioachim, tatăl Fecioarei Maria, era din neamul împăratului David, din seminţia lui Iuda. Ana, soţia lui Ioachim, a fost fiica lui Matan şi soră cu Sovi, cea care a născut-o pe Elisabeta, mama Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul.

Amândoi erau credincioşi și respectau legile și sărbătorile religioase ale poporului lui Israel, iar ceea ce aveau împărţeau. Ei au rămas cunoscuți pentru dragostea și dărnicia lor față de locul de cult (Templul) și semenii lor, căci avutul îl drămuiau în trei: o parte o dădeau templului şi slujitorilor lui, o alta o împarţeau străinilor şi săracilor, iar pe a treia o ţineau pentru ei şi pentru nevoile familiei.

Ileana Kiss

Foto: ziuadeconstanta.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *