Ziua Naţională a Republicii Moldova la 26 de ani de la proclamarea independenţei

Republica Moldova este un stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”, se spune în Declarația de Independență a Republicii Moldova, adoptată de Parlamentul de la Chișinău la 27 august 1991, în momentul în care în Piața Marii Adunări Naționale din centrul orașului s-au adunat sute de mii de oameni pentru a cere, apoi a saluta și a fi pregătiți să apere, independenta țării lor.

Republica Moldova sărbătorește, la 27 august, Ziua națională. La această dată, în 1991, în contextul destrămării Uniunii Sovietice, Republica Moldova a devenit stat independent.

Republica Moldova este, nu numai geografic și cultural, o țară europeană și nu mai poate supraviețui unei noi revizuiri a cursului geostrategic, a declarat, într-un discurs prilejuit de 26 de ani de la proclamarea independenței, șeful executivului de la Chișinău, Pavel Filip.

“Am certitudinea că apelurile la revizuirea vectorului strategic de integrare europeană sunt iresponsabile și extrem de periculoase. Republica Moldova nu mai poate supraviețui unei noi revizuiri a cursului geostrategic. A venit timpul să nu mai speculăm pe nostalgii și promisiuni deșarte. Nu putem sa rămânem în continuare țara șanselor ratate și a politicienilor inconsecvenți. Moldova nu înseamnă numai Guvernul, Parlamentul și alte instituții, ci în primul rând, sutele de mii de oameni care merg în fiecare dimineață la muncă, sutele de mii de copii care îsi fac studiile, sutele de mii de oameni în vârsta care au muncit o viață și merită un trai mai bun”. “Republica Moldova înseamnă și cetățenii noștri plecați la muncă peste hotare și care contribuie din plin la stabilizarea și dezvoltarea economica. Am ferma convingere ca ei vor reveni acasă aducând cu ei plusvaloarea unei experiențe de neprețuit”, a spus șeful guvernului de la Chișinău.

Pavel Filip și-a exprimat dorința și speranța că liderii politici de la Chișinău “vor fi în stare sa formeze un front european”. “Avem nevoie de mobilizare și de cooperare între forţele care văd viitorul la Vest. Nu trebuie sa blamăm, să-i acuzăm pe cei care cred altceva, ci doar sa vorbim cu ei şi să le explicăm ce este de făcut”, a spus Filip.

De asemenea, ambasadorul României în Ropublica Moldova,Daniel Ioniţă, şi-a exprimat speranţa ca “progresele înregistrate până acum în ceea ce priveşte consolidarea instituţională, consolidarea democraţiei, consolidarea statului de drept, promovarea consecventă a reformelor, uneori dureroase, dar atât necesare în societate, toate acestea ar trebui să continue şi să intre, de ce nu, într-o zonă de ireversibilitate, acolo unde acest obiectiv de integrare europeană să devină unul care să fie asumat integral de toţi cetăţenii Republicii Moldova, iar toate autorităţile să contribuie la susţinerea fără echivoc a acestui obiectiv”.

Ambasadorul Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova, James Pettit, a publicat pe pagina oficială de Facebook a Ambasadei SUA la Chişinău un mesaj de felicitare cu ocazia celor 26 de ani de Independență a Republicii Moldova, în cere a spus: “Vom continua să sprijinim principiile si reformele democratice care duc la beneficii reale şi concrete pentru poporul Moldovei”.

Cu ocazia Zilei Naţionale a Republicii Moldova au avut loc ample manifestări prin care s-au sărbătorit 26 de ani de la împlinirea visului ca această ţară să iasă de sub ocupaţie rusească. S-au depus coroane de flori la Statuia lui Ştefan cel Mare din Chişinău, precum şi la numeroase monumente dedicate independenţei din toate oraşele ţării.

La Chişinău, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, cu prilejul celei de-a 26 aniversări de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, vor avea loc mai multe evenimente. Ziua a început, la 8:30, cu o depunere de flori la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi se va încheia cu un concert plin de fast, cu participarea binecunoscuţilor Smiley, Holograf, Andrew Rayel ş.a.

Istorie zbuciumată dar demnă

Teritoriul dintre Prut, Nistru şi Marea Neagră a fost locuit în Antichitate de triburi geto-dacice (carpi, costoboci). În secolul al VI-lea î.Hr., la vărsarea Nistrului (Tyras), coloniştii greci au fondat oraşul cu acelaşi nume; cucerit de Burebista şi înglobat vastului său regat (60/55 î.Hr.), Tyras a fost ataşat, în secolele II-III d.Hr., provinciei romane Moesia Inferior. În oraş s-au aflat, potrivit inscripţiilor, unităţi ale Legiunilor I Italica, a V-a Macedonica şi a XI-a Claudia, consemnează ”Mica Enciclopedie de istorie universală” (2002).

Imperiul Roman şi-a instituit dominaţia în sudul Basarabiei de azi, în secolele II-IV d.Hr. În mileniul I d.Hr., teritoriul Moldovei a fost străbătut succesiv de popoarele migratoare, în drumul lor spre apus.

În 1241, a avut loc marea invazie tătară, când regiunea a trecut sub controlul politic al Hanului Hoardei de Aur.

Întemeiat la jumătatea secolului al XIV-lea, Principatul Moldovei a inclus între hotarele sale teritoriul situat între Nistru, Prut, Dunăre şi Marea Neagră. În secolele XIV-XV, frontiera răsăriteană a principatului a fost fortificată cu cetăţi puternice, precum: Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă ş.a. În 1484, Imperiul Otoman a ocupat cetăţile Chilia şi Cetatea Albă, transformând, în 1538, la sfârşitul primei domnii a lui Petru Rareş, Tighina şi sudul Basarabiei în raia turcească. Restul teritoriului a rămas, până în 1812, parte a Moldovei.

La 18/28 mai 1812, s-a semnat Pacea de la Bucureşti, care a pus capăt războiului ruso-turc (1806-1812), în urma căreia teritoriul cuprins între Prut și Nistru, denumit Basarabia, parte a principatului Moldovei (45.600 kmp, cu o populaţie de cca 400.000 locuitori, în proporţie de 86% români) era anexat Imperiului ţarist. În cursul secolului al XIX-lea, Basarabia a fost colonizată cu ruşi, ucraineni, polonezi, germani, evrei, şi supusă unui proces de rusificare, iar românii, unei politici de deznaţionalizare. În 1867, limba română a fost interzisă în şcolile din Basarabia.

În aprilie 1917, în urma prăbuşirii regimului ţarist, a luat fiinţă Partidul Național Moldovenesc, iar Congresul ostăşesc de la Chişinău (23-27 oct. 1917) a proclamat autonomia teritorială şi politică a Basarabiei şi a luat iniţiativa constituirii, din reprezentanţi ai tuturor naţiunilor, confesiunilor, asociaţiilor profesionale şi culturale, a unui parlament — Sfatul ţării. La 2 decembrie 1917, a fost proclamată Republica Democratică Moldovenească.

Întrunit la Chişinău, Sfatul ţării a votat, la 27 martie/9 aprilie 1918, unirea Basarabiei cu România, recunoscută prin Tratatul de la Paris, din 29 octombrie 1920, semnat de Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia. Autorităţile sovietice, care nu recunoscuseră unirea Basarabiei cu România, au creat, în 1924, în stânga Nistrului, RSS Autonomă Moldovenească, în componenţa RSS Ucrainene, în speranţa înglobării Basarabiei în această nouă unitate teritorială.

În 23 august 1939, s-a încheiat, la Moscova, Pactul Ribbentrop-Molotov, iar în virtutea punctului 3 al protocolului adiţional secret, URSS a adresat României notele ultimative din 26 şi 27 iunie 1940, ocupând cu forţa armelor, la 28 iunie 1940, Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. La 2 august 1940, a fost proclamată, prin hotărârea Sovietului Suprem al URSS, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, republică unională în cadrul Uniunii Sovietice. Nordul Bucovinei, ţinutul Herţei şi judeţele Hotin (nordul Basarabiei), Ismail şi Cetatea Albă (sudul Basarabiei) au fost trecute în componenţa Ucrainei.

Basarabia a fost reintegrată în hotarele României între iulie 1941 (România a intrat alături de Germania în al Doilea Război Mondial) şi august 1944 (când România, la 23 august, a întors armele împotriva trupelor naziste), când a fost din nou ocupată de trupele sovietice şi anexată URSS. Tratatul de pace de la Paris (1947) a consfinţit frontierele de stat de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, frontiera sovieto-română rămânând cea existentă la 1 ianuarie 1941.

La 27 august 1989, Frontul Popular al Republicii Moldova a organizat o mare adunare naţională, care a impus, la 31 august 1989, adoptarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la alfabetul latin. Limba română se utilizează în toate sferele vieţii politice, economice, sociale şi culturale, inclusiv în instituţiile de stat şi ale administraţiei publice centrale şi locale.

La 23 iunie 1990, Parlamentul de la Chişinău a adoptat Declaraţia Suveranităţii RSS Moldova. La 23 mai 1991, a avut loc adoptarea noii denumiri a statului — Republica Moldova, iar la 27 august 1991, a avut loc Proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova. În aceeaţi zi, România a recunoscut independenţa noului stat.

Lucian Ionescu