Ungaria se folosește de afirmația lui Tudose pentru a distrage atenția de la promovarea autonomiei de către Katalin Szili

După actele agresive comise recent la adresa României – vezi interzicerea, de către ministrul de externe ungar, Peter Szijjarto, pentru al doilea an consecutiv, ca vreun subaltern să participe la recepțiile oferite de România de Ziua Națională, șantajul exercitat pe tema aderării României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), dacă nu legalizează înființarea ilegală, prin implicarea UDMR, a Liceului teologic din Târgu Mureș, susținerea acțiunilor pro-autonomiste, prin ideologia lansată an de an, la Tabăra de la Băile Tușnad, Ungaria se folosește acum de afirmația făcută de premierul Mihai Tudose, în stilul binecunoscut al acestuia, pentru a-și ascunde „mâța din sac” adică amestecându-se grav în treburile interne ale României, stat partener în cadrul Uniunii Europene și al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord – NATO.
După ce a scuipat de două ori de onoarea României și a tuturor românilor, pentru 1 Decembrie, în anii 2016 și 2017, Ungaria simulează acum o adevărată „criză de apoplexie”, tăvălindu-se prin praful scandalizării publice, după ce prim-ministrul român a lansat o declarație interpretabilă, care multor români li s-a părut ca fiind îndreptată spre subordonații proprii, din aparatul statului român, pe care șeful guvernului îi poate face „să fluture”, conform vechii tradiții a șefilor români, care dau cât-colo cu subalternii, atunci când aceștia comit vreo greșeală care…, vorba unui personaj mafiot de film, i-ar face pe șefi „să arate rău”.
Spumele politico-mediatice pe care oficialii ungari le eliberează pe la colțul gurii nu sunt izvorâte din vreo sperietură neașteptată sau din vreun leșin provocat de „veșnica” agresiune românească, ci ies în mod calculat, pentru ca ungurul serios, cetățeanul cu drept de vot din Ungaria, să dea fuguța și să „șteargă” cu batistuța ștampilei electorale semnele „necazului”, care i-a lovit pe bieții politicieni ai partidelor de la guvernare – Fidesz, condus de premierul Viktor Orban, și KDNP – Partidul Popular Creștin-Democrat, condus de  Zsolt Semjen, primul vânător al țării vecine și vicepremier. Și cine a adus necazul asupra Fidesz și KDNP, decât România și românii, prin „amenințările lor sângeroase”, o „carte” mereu bună de jucat de către politicienii ungari, atunci când vine vorba de a-și garnisi paturile cu forinții și laurii victoriei în alegeri.
Actul se joacă în Ungaria nu numai fără nici o urmă de rușine pentru modul jenant de dușmănos și sfidător pentru dreptul internațional, în care statul vecin tratează România, de mai mulți ani, ci și cu destulă abilitate tactică, scopul fiind de a ascunde gravitatea acțiunilor Katalinei Szili, comisarul guvernului ungar pentru realizarea autonomiei în rândul minorităților maghiare din Bazinul Carpatic (sau, cum ar citi fostele națiuni supuse – Ungaria Mare).
După ce nu s-a sfiit ca la 1 decembrie 2017 să jignească poporul român, ministrul ungar de externe, Peter Szijjarto, nu s-a sfiit nici cu acest prilej să iasă cu o declarație care ar putea provoca râsul oricărui cetățean român, dacă nu ar fi vorba mai mult de zâmbet amar. Iată ce spune Peter Szijjarto, preluat de agenția ungară de presă, MTI: „în interesul comunității maghiare de pe teritoriul României, guvernul ungar a dorit de fiecare dată să edifice relațiile bilaterale ungaro-române pe bazele respectului reciproc”. Probabil că respect reciproc îi pare ministrului ungar de externe ceea ce a ordonat cu prilejul Zilei Naționale a României din ultimii doi ani, șantajarea statului român cu opoziția față de accederea în OECD, amestecul în treburile interne ale României, prin promovarea și finanțarea demersurilor pro-autonomie pe criteriu etnic maghiar, a demersurile pro-federalizare (vânturate de „copilul” nereușit al FIDESZ, PPMT-ul, care dorește dezbinarea națională în rândul românilor)… Ce a mai realizat Ungaria, în trecut, „în interesul edificării relațiilor bilaterale pe baza respectului reciproc”: a arborat steagul separatist secuiesc pe fațada Parlamentului Ungariei, a susținut permanent demonstrațiile de stradă pro-autonomie, din Târgu Mureș, la care forțele de ordine se străduiesc din greu să împiedice actele de violență ale extremiștilor maghiari din Mișcarea de Tineret 64 de Comitate (HVIM), ne-a „umplut de respect”, pe la forurile europene și internaționale, cu fiecare ocazie posibilă găsită, descriind statul român ca unul mincinos și locuit de căpcăuni, care se dedau la atrocități (termenul preferat al lui Laszlo Tokes) față de minorități.
Ca de obicei, membrii Fidesz și ai KDNP, se prezintă în fața electoratului propriu ca niște mari apărători ai intereselor ungare, în fața electoratului din țările vecine ca niște promotori eroici ai „politicii naționale”, în fața românilor ca niște „prieteni” care ar trebui răsplătiți cu accesul la resursele noastre (vezi conducta de apă Arad – Szeged etc.), iar în fața unor state europene și atlantice, ca niște dezinteresate „balize” ale încălcărilor de drepturi și libertăți pe care le comite, la fiecare pas, România.

Ne întrebăm, văzând ieșirea lipsită de jenă a ministrului ungar de externe, Peter Szijjarto: Oare, față de Marele Urs, cum s-o prezenta, cu adevărat, guvernul ungar Fidesz-KDNP, pe tema României și a Europei?

Ileana Kiss

Foto: mintpressnews.com