Tratatul de la Trianon, prilej de sărbătoare pentru națiunile Europei

Recent, în urma voturilor obținute din partea mai multor formațiuni din Legislativul român, a fost adoptat un proiectul de lege recomandat de Comisia administrativă a Camerei Deputaților, care stipula declararea zilei de 4 iunie drept „Ziua Tratatului de la Trianon”.

În cazul în care proiectul de lege va fi adoptat și de Camera Deputaților, în România se va  sărbăori, în fiecare an, semnarea Tratatului de la Trianon. Cu aceeași ocazie, ar trebui să se organizeze evenimente științifice, educative, culturale, care să ajute la conștientizarea importanței semnării Tratatului de la Trianon, relevă într-un articol portalul transparentnews.ro.

Ce a încheiat Trianonul

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920, între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în urma războiului.

Tratatul de la Trianon a consfințit existența unui stat maghiar independent, ideal al revoluționarilor maghiari de la 1848 și al oamenilor politici maghiari în perioada de sfârșit a Dublei Monarhii, chiar dacă nu în frontierele imaginate de aceștia. În ciuda acestui fapt, Tratatul a fost și continuă să fie perceput în mentalul colectiv maghiar drept o catastrofă. Din această perspectivă Tratatul de la Trianon reprezintă doar actul care a consfințit sfârșitul regatului Sfântului Ștefan, regat care, de facto, dispăruse în secolul al XVI-lea, prin înfrângerea de la Mohacs și divizarea teritoriilor sale între Imperiul Otoman și Sfântul Imperiu Roman (devenit ulterior Imperiul Habsburgic și, în 1867, Dubla Monarhie, Austro-Ungaria), dar care, doar formal, a continuat să existe, împărații de la Viena purtând până la sfârșit și titlul de regi apostolici ai Ungariei.

Tratatul de la Trianon a consfințit trecerea către statele succesoare sau vecine a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) și a 63% din populație, în majoritatea ei, alcătuită din etnici ne-maghiari. Totuși, traseul noilor frontiere, în multe cazuri, nu s-a suprapus granițelor etnice (din motive obiective, dată fiind imposibilitatea delimitării exacte a regiunilor cu populație amestecată), astfel că peste 2.535.000 de etnici maghiari au ajuns în afara teritoriului Ungariei, majoritatea lor trăind de-a lungul granițelor noilor state, succesoare ale defunctului imperiu.

Poziția statelor occidentale

Legat de insistențele Ungariei de a împiedica unirea Transilvaniei și Banatului cu România, istoria ne-a consemnat și pozițiile reprezentanților unor alte state decât Regatul României, cu activități politice în Occident (Europa și Statele Unite ale Americii).

Alexandre Millerand, prim-ministrul Franței și președintele Consiliului Suprem al Păcii, de la Paris, din perioada anilor 1920, a răspuns la presiunile revizioniste ale Ungariei, afirmând: „Nu se poate reveni la vechile frontiere, frontiere anacronic și nedrept stabilite, care închideau în statul ungar, în mase compacte, populații care nu vor să mai fie supuse ungurilor, nici asimilate de către ei”.

Cecil Harmsworth, subsecretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe al Imperiului Britanic, a subliniat, în cadrul unei luări de poziții în Camera Comunelor a Parlamentului britanic, că „Regatul Ungariei s-a descompus într-o largă măsură în părțile sale componente, înainte de Conferința de Pace, căci această țară nu a fost decât un conglomerat artificial și forțat de rase neasemănătoare și, în unele cazuri, ostile”.

De asemenea, în cadrul unui articol publicat în cunoscutul cotidian „The New York Times”, în 1918, sunt făcute observații lămuritoare privind „Ungaria reală”, referindu-se în special la faptul că până la încheierea Tratatelor de Pace de la Paris „cele 13 milioane de nemaghiari au fost tratați de clasa stăpânitoare cu opresiune și cruzime”.

Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, releva, în cadrul unei conferințe din anul 2016: „De la 1848-1849 încoace, în Transilvania și Ungaria, s-a ajuns, în rândul poporului român, la un asemenea grad de conștientizare a intereselor naționale, încât nu era, practic, sat sau grup în care să nu se fi explicat ideea de emancipare națională și de unire.” Iar împlinirea acestor interese naționale, a românilor de dincoace și de dincolo de munți, a fost consfințită de Tratatul de la Trianon.

Prin Tratatul de la Trianon „se realiza, cumva, și o întorsătură a istoriei: de când existau adunări cât de cât reprezentative și de când se dezvoltase un spirit civic, în acord cu ideile raționaliste (adică de la 1700 încoace), liderii românilor se convinseseră că soarta poporului lor fusese decisă de către alții, fără participare românească”, aflăm de la președintele ales al Academiei Române.

În acest an Ministerul Afacerilor Externe din România a luat poziție față de chestiunea Tratatului de la Trianon, afirmând că „din perspectiva României nu există <probleme politice, economice, juridice şi psihologice create de acest tratat de pace (Tratatul de la Trianon), nerezolvate până în prezent>”.

De asemenea, MAE a specificat că: „Acest tratat este un element esenţial al realităţii geopolitice actuale la nivel european, fiind parte a sistemului tratatelor de pace semnate în cursul anului 1919 care a pus capăt Primului Război Mondial – adevărata tragedie de la începutul secolului trecut, care a curmat aproximativ 19.000.000 de vieţi – şi care a permis naşterea şi consolidarea unor state naţionale în regiune, inclusiv Ungaria.

Nicolae Titulescu declara: „Tratatul de la Trianon apare tuturor românilor, și îndeosebi celor din Ardeal, ca o consfințire a unei ordini de drept mult mai redusă decât aceea pe care veacuri de conviețuire și suferințe comune au săpat-o în conștiința istorică a neamului nostru. De aceea, în chip firesc, în opinia noastră publică, Tratatul de la Trianon evocă mai curând ideea unei completări decât ideea unei amputări”.

Națiunea română s-ar putea bucura, poate, în caz că proiectul de lege se va aproba, că și după 100 de ani de la evenimentele de o importanță capitală pentru ea, mai există lideri care îi apără și îi susțin interesele.

Ileana Kiss

Foto: consilierturism.ro