Ion Caramitru a jucat ultimul său act pe scena vieții. Marele artist a plecat pentru totdeauna la ceruri

Actor de film, de teatru, dar și regizor, Ion Caramitru, la vârsta de 79 de ani și-a jucat „ultimul act” de pe această lume.

El a murit, duminică, 5 septembrie la Spitalul Elias din București, unde era internat din cauza unor probleme de sănătate.

„După o nemeritată suferinţă, maestrul Ion Caramitru s-a stins din viaţă în după-amiaza de astăzi la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias.  Dumnezeu să îl odihnească!”, a transmis managerul spitalului, medicul Mugur Ardelean.

Ion Caramitru avea o infecție în sânge, după ce contractase o bacterie intraspitalicească, aceeași bacterie care l-a ucis și pe Bogdan Stanoevici, Clostridium difficilae, în urmă cu câteva luni.

Ar fi trebuit să fie prezent la Iași, zilele acestea, în cadrul Festivalului Serile Filmului Românesc (SFR). Nu avea să mai ajungă. 

O pierdere imensă pentru teatrul românesc și pentru România. În aceeași zi cu marele canoist, Ivan Patzaichin, Ion Caramitru ne-a părăsit și el.

Ion Caramitru a devenit unul dintre personajele centrale din zilele Revoluției după ce a ocupat clădirea Televiziunii Române la 22 decembrie 1989, în urmă plecării dictatorului Nicolae Ceaușescu din București. Caramitru a anunțat în direct la TVR căderea comunismului în România.

Caramitru a fost membru al Frontului Salvării Naționale (FSN), format în jurul lui Ion Iliescu, unde a fost responsabil de segmentul Culturii. După 1990, Caramitru s-a retras din FSN în semn de protest pentru că acesta devenise partid politic și l-a acuzat pe Ion Iliescu că încearcă să folosească FSN pentru a monopoliza puterea.

Cariera artistică

Între 1996 și 2000 a fost ministru al Culturii. El a fost preşedinte UNITER din 1990 ş idirector al Teatrului Naţional din 2005.

Caramitru a jucat în peste 40 de filme de lung metraj, făcându-și debutul cu rolul secundar în “Pădurea spânzuraților” în regia lui Ciulei (1964).

Printre cele mai cunoscute producții în care a jucat se numără “Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, “Moartea lui Danton” de Georg Büchner, Oresteia de Eschil, “Un tramvai numit dorință” de Tennessee Williams, “Mincinosul” de Carlo Goldoni.

Ca regizor de teatru, operă și operetă, Caramitru a pus în scenă lucrări de Frederick Loewe (My Fair Lady), Marin Sorescu (A treia țeapă), Benjamin Britten (Micul coșar), Aleksei Nikolaevici Arbuzov (Minciuna), și Shakespeare (Neguțătorul din Veneția).

În 2012, a primit o stea pe Aleea Celebrităților – Walk of Fame, din Piața Timpului din București.

Actorul Ion Caramitru s-a născut în Bucureşti, la 9 martie 1942, într-o familie de aromâni – mama născută lângă Salonic, într-un sat numit Gramatica, iar tatăl în partea albaneză a oraşului Korcea, de religie creştin ortodoxă.

Este absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale” Bucureşti (promoţia 1964).

A fost actor şi regizor al Teatrului „Lucia Sturza Bulandara” (din 1965), fiind, în perioada 1990-1993, şi director general al acestei instituţii.

A interpretat peste 60 de roluri în piese de Shakespeare, Cehov, Pirandello, Buchner, Bernard Shaw, Alfred de Musset, Suto Andras, Rolf Hochhuth şi alţii. A interpretat roluri principale în 40 de filme.

Era preşedinte al Uniunii Teatrale din România de la înfiinţarea acesteia, la 15 februarie 1990.

În lunga sa carieră teatrală şi cinematografică a fost recompensat cu numeroase premii şi distincţii. Premii teatrale: în 1975, 1979, 1981 şi 1985 a fost desemnat „Cel mai bun actor al anului”. Premii pentru film: Premiul revistei „Cinema” pentru interpretare (1976); Premiul Asociaţiei Cineaştilor (1980); Premiul special al juriului pentru rolul principal din filmul „Luchian” la Festivalul Naţional al Filmului de la Costineşti (1984).

A fost decorat, în 1995, de regina Elisabeta a Marii Britanii cu titlul de „Cavaler de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic”. În 2008 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi.

În zilele de 21 şi 22 decembrie 1989, Caramitru s-a numărat printre conducătorii manifestaţiilor anticeauşiste din Bucureşti. La 22 decembrie 1989, în fruntea unei coloane de manifestanţi, a pătruns în clădirea Televiziunii Române, fiind primul care a anunţat pe postul naţional de televiziune înlăturarea dictaturii.

La 11 decembrie 1996 este desemnat ministru al Culturii, odată cu învestirea Guvernului Victor Ciorbea. Era, la acea dată, neînregimentat politic. Ulterior, se înscrie în PNŢCD. În Cabinetele prezidate de Radu Vasile şi Mugur Isărescu a deţinut acelaşi portofoliu până la sfârşitul anului 2000.

În 2007, Ion Caramitru a montat spectacolul opera-teatru „Tragedia lui Carmen”, în varianta lui Peter Brook şi Marius Constant, după opera lui Bizet, a cărui premieră a avut loc la Sibiu, în curtea interioară a Muzeului de Istorie.

A regizat spectacolul „Evgheni Oneghin”, de Piotr Ilici Ceaikovski, care a fost pus în scenă pe 22 martie 2009 la Opera Naţională Bucureşti, la 14 ani după ce marele actor a regizat această operă în Irlanda.

În anul 2008, Ion Caramitru revine pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, la 44 de ani de la debutul său, care s-a produs chiar aici. Interpretează rolul titular în piesa „Eduard al III-lea” de Shakespeare, în regia lui Alexandru Tocilescu şi scenografia lui Dragoş Buhagiar. De asemenea, semnează regia uneia dintre premierele stagiunii 2008-2009 a TNB – „Şapte dintr-o lovitură”, montare după o piesa scrisă de Lia Bugnar, special pentru cei şapte tineri actori recent angajaţi la Teatrul Naţional.

Actorul a primit la 28 martie 2011 Premiul de excelenţă al Uniunii Teatrale din Republica Moldova (UNITEM).

Lucian Ionescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *