25 septembrie 1860, primul pas către Marea Unire. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, primit cu onoruri la Istanbul, Turcia
La acea dată, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a efectuat o vizita la Istanbul, Turcia, unde a fost primit cu onorurile prevazute pentru sefii de state suverane, renuntându-se la ceremonialul ofensator cu care erau primiti domnii anteriori.
Vizita a urmărit solutionarea cerintelor din memoriul adresat Portii si Puterilor garante în luna iunie a aceluiasi an, referitoare la dreptul de a desavârsi unirea celor doua principate si de a modifica legea electorala (25.09/7.10-5.10/17.10).
Situaţia pe plan internaţional complicată de unificarea Italiei a amânat luarea unei decizii. În cele din urmă, la 13 septembrie 1861 s-a deschis la Constantinopol Conferinţa puterilor europene. Trei luni mai târziu Poarta emite firmanul prin care se recunoştea unirea administrativă şi legislativă a Principatelor, cu garanţia Marilor Puteri, însă numai pe timpul domniei lui Cuza .
Deşi nu era o izbândă deplină, se făcuse un important progres faţă de situaţia anterioară. În aceste condiţii, pe 11 decembrie 1861 Alexandru Ioan Cuza a emis „Proclamaţia Unirii”, în care exclama : „Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată […] alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie”.
Lucian Ionescu
