Istoria tumultoasă a Basarabiei. Cum au pierdut românii teritoriul dacic, moștenire sacră a lui Burebista

Bugeacul în cadrul Ucrainei, între Romania, Republica Moldova și Marea Neagră

La 18 octombrie 1878 Rusia a luat în stăpânire totală ţinutul istoric Basarabia, cunoscut şi cu denumirea Bugeac.

Teritoriul actualului Bugeac (~13.200 km pătrați) a făcut parte din vechiul regat Dacic al lui Burebista; ulterior partea sa sudică a fost adusă temporar sub stapânire romană. După ce a trecut în sec. IX-XII prin mai multe stăpâniri, fiind spațiu predilect de așezare a migratorilor (turanici), genovezii încep să construiască mai multe cetăți pe litoralul Marii Negre, dar și pe brațul Chilia din Delta Dunării.

Cetățile Oblucița, Chilia și Cetatea Albă au fost toate ori construite, ori extinse de genovezi. În prima parte a secolului al XIV-lea, acest teritoriu intră în stăpânirea lui Basarab I, unificatorul Țării Românești, care pe atunci se numea Basarabia. Ulterior, Moldova preia aceste cetăți, mai ales sub domnia lui Alexandru cel Bun (1399-1432) și păstrează pentru această regiune, moștenită de la Basarabi, numele de Basarabia.

În 1484, Moldova lui Ștefan cel Mare este nevoită să renunțe la cetățile de la Marea Neagră și de la Dunăre în favoarea Imperiului Otoman, care denumește regiunea Bucak (citește: Bugeac), însemnând în turcește: „Ținut de frontieră”.

De la 1484 și până la 1812 Bugeacul, care după 1538 va include și cetatea Tighina, face parte din pașalâcul (provincie) turcesc de la Silistra. Tătarii nogai așezați aici devin populația majoritară. Regiunea este cedată rușilor după Pacea de la București din 1812, împreună cu Moldova de la est de Prut.

Autoritățile imperiale rusești au alungat populația tătară și o parte din cea moldoveană spre Dobrogea, invitând în schimb din Dobrogea bulgari și găgăuzi ortodocși, iar din alte țări germani, ruși și ucraineni să le ia locul. Scurta stăpânire moldovenească, lunga ocupație turcească apoi rusească, precum și procesul de colonizare de după 1812, explică populația eterogenă a regiunii.

Între 1856 și 1878, o bună parte a Bugeacului, ca parte a județelor Cahul, Bolgrad și Ismail, au intrat sub stăpânirea Moldovei, respectiv a României după 1859.

După mai mult de 20 de ani de la înfrângerea din Războiul Crimeii, Rusia a declarat război Imperiului Otoman, în 1877. În prealabil, rușii au semnat o convenție cu guvernul Principelui Carol I al României, prin care recunoșteau independența României și garantau integritatea frontierelor românești.

În cele din urmă, independența României a fost câștigată pe câmpurile de luptă din Munții Balcani de către armata comandată de Carol I al României, a cărei intervenție de partea rușilor a schimbat soarta războiului.

Însă după ce otomanii au cerut pace, Rusia și-a încălcat încă o dată cuvântul dat românilor și a cerut să anexeze din nou cele trei județe din Basarabia de Sud. Marile Puteri au constrâns România să accepte cedarea Basarabiei de Sud. În schimb, ele au retrocedat României Dobrogea și au recunoscut independența României.

Cotropirea rusească din Basarabia de Sud a însemnat o nouă etapă de deznaționalizare pentru românii basarabeni. Rușii au interzis folosirea literelor latine și a apelativului de român. De asemenea, liturghiile în limba română au fost interzise, iar Biserica Ortodoxă, supusă Moscovei, a devenit unul dintre cele mai eficiente instrumente de desnaționalizare. Basarabia de Sud a revenit la țara mamă abia în 1918, însă rușii au invadat-o din nou în 1940. 

În 1940 teriroriul Basarabiei este anexat de Uniunea Sovietică, care îl atribuie RSS Ucrainene, în defavoarea RSS Moldovenești.

Conform unei înțelegeri între Hitler și Stalin, populația germană este strămutată în Reich. Teritoriul locuit de aceștia timp de peste 100 de ani este colonizat cu populație rusă și ucraineană. Astfel, ucrainenii reușesc să-i devanseze numeric pe români. Inițial, la data de 7 august 1940, Bugeacul a fost constituit într-o regiune administrativă de sine-stătătoare a RSS Ucrainene: regiunea Ismail, dar la data de 15 februarie 1954, a fost anexată regiunii Odesa.

Între 1941 și 1944 teritoriul reintră în componența României, dar în 1944 este reocupat de trupele sovietice. Acum, cea mai mare parte a Basarabiei de Sud face parte din Ucraina. Ca urmare a colonizărilor masive și a desnaționalizării prin școală și biserică, cei mai mulți dintre locuitorii acestui pământ românesc se consideră ruși sau ucrainieni. Tratatul de pace din 1947 confirmă stăpînirea sovietică asupra Basarabiei, inclusiv a Bugeacului. În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, Bugeacul devine parte a Ucrainei.

Lucian Ionescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *