31 octombrie – Principele și cardinalul Andrei Báthory e decapitat de secui. Adevărul despre reacția lui Mihai Viteazul

Armata nobilimii maghiare din Transilvania a fost  zdrobită, la 28 octombrie 1599, la Șelimbăr, în apropiere de Sibiu, de trupele lui Mihai Viteazul, cu ajutorul secuilor, cărora Mihai le promisese restabilirea privilegiilor.

Seara, Mihai Viteazul a ordonat urmărirea pâlcurilor de soldați dușmani, pentru a-i împiedica să se regrupeze și să creeze probleme.

Cardinalul Bathory a fugit, cu destinația Moldova, pentru a ajunge în Polonia, fiind însoțit de câțiva nobili, ca să obțină sprijin.

Însă, pe drum, în munți, a fost capturat de secui, care l-au ținut captiv și l-au decapitat, la 31 octombrie, în apropiere de satul Sândominic, din actualul județ Harghita.

Capul cardinalului i-a fost prezentat lui Mihai, la Alba Iulia, iar acesta a poruncit să fie adus și corpul cardinalului. După ce capul a fost cusut, și astfel reatașat de trupul ce îl purtase, cardinalul a fost înmormântat, cu cinste, în Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia, la 24 noiembrie. 

La funeralii a luat parte și Mihai, noul stăpânitor al Transilvaniei, ce a mers „cu lumânarea aprinsă, în mână”, după sicriu.

Andrei Bathory, omul turcilor, nu crede veștile despre pregătirile lui Mihai

Andrei Bathory a vrut, după venirea pe tronul Transilvaniei, să-și asigure suzeranitatea față de conducătorii Moldovei și Țării Românești. Ungaria era pașalâc, deja din 1526. Astfel, el a vrut inițial să-l înlocuiască pe Mihai Viteazul și să-l facă voievod al Țării Românești pe fratele său, Ștefan Bathory, dar Mihai îi trimite jurământ de vasalitate, la 26 iunie 1599. Solii lui Andrei Bathory semnează un acord cu Ieremia Movilă, voievodul Moldovei, despre căsătoria fiicei voievodului cu fratele vitreg al lui Andrei Bathory, Ioan (Janos) Iffju, la 3 iulie 1599. Andrei a început, de asemenea, negocieri cu Imperiul Otoman, cerând confirmarea domniei sale ereditare și a suzeranității sale asupra Țării Românești și refuzând plata tributului pe ultimii șase ani. După declararea ca nevalidă a căsătoriei lui Sigismund Bathory cu Maria Christierna de Habsburg (nepoată a împăratului german Rudolph al II-lea), în august, Andrei se arată dornic să o ia el de soție. Cu toate acestea, Rudolph al II-lea nu a recunoscut domnia lui Andrei Bathory în Transilvania și a trimis soli pentru negocieri cu conducătorii „celor trei națiuni ale Transilvaniei” (maghiarii, sașii și secuii, românii fiind națiune fără drepturi în acea vreme și pentru mult timp). El a cerut, de asemenea, lui Ștefan Bocskai și Mihai Viteazul să invadeze Transilvania. Ca răspuns, Andrei Bathory l-a convocat pe Ștefan Bocskai în fața Dietei Transilvaniei, acuzându-l de trădare.

Dar, Andrei Bathory eșuează în strategia sa de păstrare a tronului, nedând atenție știrilor primite de la iscoadele sale, ce indicau că Mihai Viteazul se pregătește să treacă munții. Astfel, a fost luat prin surprindere de apariția domnitorului valah în Transilvania, în octombrie 1599.

Andrei Bathory face promisiuni secuilor, dar nu se ține de cuvânt

Scrisorile găsite și puse în conexiune cu Ștefan Bathory (unchiul lui Andrei și rege al alianței polono-lituaniene) au sugerat că Andrei și fratele său au trimis, înainte de a ajunge Andrei pe scaunul Transilvaniei, scrisori căpeteniilor secuilor, care se răsculaseră împotriva lui Sigismund Bathory, în februarie 1596.

Dar, după ce preia Transilvania, de la Sigismund, vărul său, cel urât de secui, Andrei Bathory nu își ține cuvântul dat față de secui și nu le reacordă privilegiile, lăsându-i în continuare împovărați de nemulțumiri și lipsuri, fapt evidențiat de chiar trecere secuilor de partea lui Mihai Viteazul, la apariția acestuia în Transilvania. Trebuie amintit că secuii erau considerați o națiune aparte a Transilvaniei, cu propriile cutume și propriile norme de organizare, diferite de cele ale maghiarilor, și care nu plăteau dări, ci se angajau să le plătească „cu sânge”, adică să lupte până la moarte pentru apărarea graniței.

Andrei Bathory oscilează între demnitatea de cardinal și Transilvania

După ce otomanii au învins armatele Ligii Sfinte, într-o serie de bătălii din 1596, nobilii transilvăneni au trimis scrisori lui Andrei, oferindu-i Principatul. După ce a realizat că nici papa, nici regele polonez nu l-ar sprijini împotriva lui Sigismund Bathory, Andrei se declară gata să facă pace cu acesta. Andrei s-a întors la Warmia, unde primește o nouă funcție clericală, la 4 ianuarie 1597. Andrei și fratele său, Ștefan Bathory, au anunțat chiar că nu vor interveni în Transilvania.

Trimișii lor au început, de asemenea, discuții cu Sigismund Bathory despre despăgubiri pentru proprietățile lor transilvănene ce le fuseseră confiscate (domeniile de Gilău, Aiud și Armeniș).

Transilvania este negociată de principele maghiar, Sigismund Bathory, cu Habsburgii

Sigismund Bathory a deschis negocierile asupra transferului Transilvaniei către Habsburgi, ceea ce a îngrijorat atât Polonia, cât și Imperiul Otoman și a făcut ca, la 20 februarie 1598, Andrei să îi ofere episcopia de Warmia și celelalte demnități bisericești pe care le deținea în Polonia, lui Sigismund, în schimbul Transilvaniei. Cu toate acestea, trimișii nestatornicului și vicleanului Sigismund semnează mai repede un acord cu împăratul Sfântului Imperiu Roman de neam German, Rudolph al II-lea. Sigismund a părăsit Transilvania, iar comisarii lui Rudolph au preluat administrarea Principatului, la 10 aprilie 1598.

Transilvania, negociată, din nou, cu Regatul Polono-Lituanian

Însă nu după mult timp, Sigismund s-a răzgândit și s-a întors în Transilvania cu ajutorul unchiului său, nobilul maghiar Ștefan Bocskai. Sigismund a trimis un iezuit ca reprezentant al său la Cracovia, capitala regatului polono-lituanian, și a oferit Transilvania la Andrei Bathory, în noiembrie 1598. Andrei Bathory acceptă oferta și părăsește Polonia deghizat, fără a dezvălui scopul real al călătoriei sale în Transilvania. El s-a întâlnit cu Sigismund la Cluj-Napoca, la mijlocul lunii februarie 1599. Majoritatea contemporanilor au crezut că Andrei Bathory a plecat în Transilvania pentru a face pace cu vărul său.

Cartea jucată de Mihai Bravul în fața pericolului Bathoreștilor

Pe 4 octombrie 1599, Andrei Bathory îi cere lui Mihai să părăsească tronul, oferindu-se să-i permită trecerea prin Transilvania, spre un eventual loc de refugiu oferit de către împăratul romano-german Rudolf al II-lea. Aceeași cerinţă imperativă îi este adresată voievodului muntean şi de Ieremia Movilă, vasalul lui Andrei Bathory, care adaugă că nici polonii, nici turcii nu-l mai vor domn pe Mihai. La toate aceste presiuni, Mihai Viteazul joacă rolul omului inspăimântat: „(…) Îl trimise înapoi pe Csomortany (solul lui Andrei Báthory-n.n. ), cu un răspuns plăcut şi îl rugai în numele meu să-l roage pe cardinal (Andrei Bathory-n.n. ) să-mi îngăduie vreun loc în Ardeal, unde să pot locui cu familia mea“.  

În paralel, Mihai desfăşoară o intensă activitate diplomatică, cerând steag de domnie de la sultan, ca să evite să fie atacat din spate de turci, în momentul când va trece spre Transilvania, dar întreţine şi o asiduă corespondenţă cu Rudolf al II-lea, pentru a se asigura de sprijinul acestuia, în angajarea luptei împotriva lui Andrei Báthory, cardinalul catolic urcat în scaunul princiar cu ajutorul turcilor.

 Din punct de vedere militar, Mihai aştepta toamna, știut fiind că după Sfântul Dumitru (26 octombrie), oastea turcă se retrăgea la iernat. O altă măsură luată de Mihai pentru a masca pregătirile pe care le facea în vederea trecerii în Transilvania este aceea de a da drumul oastei sale de mercenari în ţară.

 Acţiunea are loc la coptul viilor, boierii plângându-se domnului că mercenarii le-au mâncat până și strugurii. Sigur domnitorul era lipsit de bani, dar acţiunea sa are şi scopul de a-i deruta pe inamicii săi. 

La Ploieşti, Mihai formează trei corpuri de oaste, unul de 18.000 de oameni pentru a ataca Sibiul, altul de 10.000 pentru cucerirea Braşovului, iar restul împreuna cu artileria va trece pasul Buzăului (Tabla Buții), sub comanda sa. În același timp, oştile Olteniei – „ale Craiovei, Jiului şi Mehedintilor“ -, sub comanda banului Udrea şi a fraţilor Buzeşti se pregătesc să treacă munţii la semnalul lui Mihai.

Bătălia

Pe 17 octombrie 1599, Viteazul începe marşul prin pasul Buzăului, pe 20 e la Prejmer, pe 22 la Făgăraş. Prinţul cardinal care în ultimul timp se ocupase doar de vânători, ospețe şi jocuri de cărţi, e luat prin surprindere.

Îi trimite totuşi o scrisoare lui Mihai, pe 25 octombrie, întrebându-l despre rostul venirii lui. Ironic, Mihai îi spune că şi-a părăsit ţara după cum îi ceruse chiar principele, doar că e însoţit de o suită ceva mai numeroasă.

Dar dacă tot a venit, acum îi cere principelui să părăsească Ardealul. Dispreţuitor, Andrei Báthory considera că nu poate lua în seamă porunca unui „cioban care nu știe să se bată“. Răspunsul acesta îl va costa pe Báthory, nu doar tronul, ci şi viaţa. Între timp, pe 26 octombrie, oștile din Oltenia făcuseră joncţiunea cu grosul oștirii lui Mihai.  

Oastea lui Mihai era superioară numeric (20 de mii) oştii lui Báthory (16 mii), dar inferioară din punct de vedere al artileriei, având doar 18 tunuri faţă de 50 ale transilvănenilor. Andrei Báthory își așază armata, având în spate zidurile cetăţii Sibiului, unde în caz de înfrângere s-ar fi putut refugia.

Bătălia din 28 octombrie, desfășurată la Șelimbăr a constat într-o serie de atacuri și contraatacuri până spre final când se părea că aripa stângă a armatei lui Mihai va ceda. Atunci, întocmai ca la Călugăreni, Mihai Viteazul a intervenit personal, punându-se în fruntea rezervelor și aruncându-se în luptă „cu cea mai mare vitejie si îndrăzneala“, potrivit unei mărturii contemporane. 

Bilanțul bătăliei a fost impresionant: din rândurile oștirii transilvănene au căzut peste 3000 de oameni, alții 1000 fiind răniți și luați prizonieri. Pierderile armatei lui Mihai Viteazul au fost de asemenea mari, trupurile celor căzuți, din ambele tabere, fiind adunate de locuitorii Sibiului și depuse într-o groapă comună. Locul înhumării se cheamă și astăzi „Movila lui Mihai”.

Lucian Ionescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *