23 decembrie 1989. Prima zi fără comunism a românilor, după mai bine de 40 de ani

În timpul nopții au fost atacate Televiziunea, clădirea Comitetului Central al PCR, Biblioteca Centrală Universitară, care a fost grav afectată de incendii, Ministerul Apărării Naționale.

Zeci de români și-au pierdut viața în Bucurețti, la Aeroportul Otopeni, precum și in restul țării. Peste 1.000 de persoane s-au jertfit pentru libertatea țării, România fiind singura țară din fostul bloc sovietic în care schimbarea regimului s-a făcut cu vărsare de sânge.

Dupa 22 decembrie, evenimentele s-au succedat cu repeziciune. Ion Iliescu a prezentat la radio si televiziune o declaratie a Consiliului Frontului Salvarii Nationale (FSN) in care a precizat ca pentru conducerea interimara a tarii prioritare au fost “actiunile coordonate de lupta impotriva teroristilor”. Tot prin intermediul presei s-au lansat o serie de zvonuri, astfel incat incertitudinea domnea pe intreg teritoriul tarii.

Consiliul FSN l-a numit in functia de ministru al apararii pe generalul-colonel Nicolae Militaru, asupra caruia existau grave acuzatii de spionaj in favoarea URSS. Granitele Romaniei au fost redeschise. Intreaga lume a putut sa urmareasca la televizor desfasurarea evenimentelor din Romania.

Se publică Comunicatul către țară al Consiliului Frontului Salvării Naționale, document redactat inițial de Dumitru Mazilu, rechiziționat de Ion Iliescu, ușor modificat și prezentat drept programul social-economic-politic al noii puteri. Ce spune acest comunicat?

Că momentul înlăturării lui Ceaușescu a determinat constituirea FSN „care se sprijină pe armata română și care grupează toate forțele sănătoase ale țării, fără deosebire de naționalitate, toate organizațiile și grupările care s-au ridicat cu curaj în apărarea libertății și demnității în anii tiraniei totalitare.” Sunt dizolvate astfel toate structurile de putere ale statului comunist. „Întreaga putere în stat este preluată de Consiliul FSN.

Lui i se vor subordona Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a armatei și a unităților Ministerului de Interne.” Toate unitățile economice și sociale se vor subordona CFSN. Se vor constitui peste tot consilii județene, municipale, orășenești și comunale ale FSN „ca organe ale puterii locale.”

Alături de comitetele cetățenești, miliția asigură ordinea publică. Ca program politic susțin abandonarea rolului conducător al unui singur partid, organizarea de alegeri libere în cursul lunii aprilie, separarea puterilor în stat, alegerea conducătorilor pentru un mandat, cel mult două. Țara se va numi România. Se va constitui un comitet pentru redactarea Constituției. Economia va fi restructurată pe baza eficienței.

Se va elimina birocrația, vor fi promovate libera inițiatică și competența în toată economia. Se va restructura agricultura și se va sprijini mica producție țărănească. Se va opri sistematizarea satelor. Învățământul va fi restructurat pe principii democrate și umaniste. Vor fi eliminate dogmele ideologice, „care au provocat atâtea daune poporului român” Vor fi eliminate minciuna și impostura și „vor fi stabilite criterii de competență și justiție în toate domeniile de activitate.”

În ceea ce privește politica externă, FSN promitea să se integreze în procesul de construire a unei Europe unite, să respecte angajamentele internaționale și în primul rând cele privitoare la Tratatul de la Varșovia. În mod provizoriu, se mai spune, în componența Consiliului intră următorii: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Laszlo Tokes, Dumitru Mazilu, Dan Deșliu, generalii Gușe și Stănculescu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Aurel-Dragoș Munteanu, Sergiu Nicolaescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Marțian și mulți, mulți alții, ultimul pe listă fiind, cum se știe, Ion Iliescu. Mulți din această listă au părăsit Consiliul după nici o lună, când FSN și-a anunțat intenția de a participa la alegerile din aprilie (apoi 20 mai).

După ce a citit la televizor acest comunicat, Ion Iliescu a precizat că lista membrilor Consiliului este provizorie și că așteaptă și alte propuneri „din partea tuturor categoriilor și forțelor sociale care au luptat și au învins.” Rămânea de stabilit cine a luptat și cine a învins.
Fostul oficios al Frontului Democratic al Unității Sociale, România liberă, devine din 23 decembrie, cotidian „al tuturor forțelor patriotice și democratice din România.”

Nu se fac mari corecții stilistice, nu sunt necesare. Ion Pavelescu, unul dintre politrucii gazetei, semnează editorialul în care păstrează stilul anterioarelor articole exaltat-revoluționare: „Armata română, întreaga armată română, sânge din sângele nostru, conștiință din conștiința noastră este la postul său și își îndeplinește datoria cu neasemuită abnegație.

Ea răspunde focului prin foc, ea blochează, izolează și capturează rând pe rând locurile în care s-au repliat cei ce încearcă să ne înjunghie pe la spate.” Românii trebuie să fie solidari, pentru că bandele de asasini știu prea bine „tactica perfidă a apărării în condiții de încercuire.” Nu contează: oamenii sunt hotărâți să nu se clintească niciun pas, să nu facă nicio concesii. Ion Pavelescu știe, ca mulți alți gazetari politruci, să se adapteze și după un război atomic: multe dintre frazele scrise pe 23 decembrie le-ar fi putut scrie și pe 23 august același an.

„Osmoza deplină care există între popor și armată, conducerea judicioasă a operațiunilor militare, tactica de luptă cea mai adecvată sunt și rămân armele noastre.(…) Poporul se comportă minunat, cu un eroism care atinge sublimul. El, de fapt noi toți vom înving!” Întreaga primă pagină este plină de îndemnuri scrise cu majuscule și întărite cu semne de exclamație și chenare duble.

„Să apărăm, azi, acum, cu toată forța cuceririle revoluției noastre, valorile materiale și spirituale ale națiunii!” „Să contribuim cu toate forțele pentru a instaura în ROMÂNIA o societate a oamenilor LIBERI și DEMNI, triumf al democrației depline!” „Să fim UNIȚI, să fim VIGILENȚI! Nimeni nu ne mai poate abate din drumul nostru!” Apar și primele fake news: „Fraților! Această foaie volantă este scrisă nu cu condeiul ci cu arma!” avertizează un al slogan. Cu arma pentru că Piața Scânteii era în „pericol imediat, față în față cu bandele mercenare controlate de clica ceaușistă, dărâmată de la putere!” Echipa de serviciu a ziarului a primit arme și muniție, mai spun Ion Pavelescu și colegii lui de tură.

Un alt mesaj prolix, la piciorul paginii, scris cu majuscule și cu o mare risipă de spațiu tipografic: „Frați români! Nu vă lăsați rațiunea întunecată de panică, de bucuria primelor victorii, de neîncredere în semenii noștri de bună credință! Fiți vigilenți, acționați uniți cu toate forțele patriotice, inclusiv cu forțele ministerului de interne care ni s-au alăturat!” Și, în fine, alt îndemn cu majuscule și semne de exclamație: „Nicio milă față de criminalii care cred că pot întoarce roata istoriei!”Un îndemn care părea să fi rămas în pagină din numărul comandat de Secția de propagandă a PCR care le cerea oamenilor să lupte cu cei care vor să întoarcă România de pe drumul socialismului.

Gazetari anonimi fac filmul zilei de 22 decembrie, vorbind despre cei care, din studiourile Televiziunii „au efectuat prima transmisie liberă, cinstită, netrucată, prin care au anunțat întregului popor căderea dictaturii și izbânda democrației pe pământul scump al patriei.” Cu această ocazie se face o trecere rapidă în revistă a desfășurării evenimentelor din 21 decembrie, parcă pentru a da senzația că ziarul chiar a avut om pe teren, care a urmărit evenimentele pentru a le relata.

Faptele sunt distorsionate creator și fantastic (se vorbește despre protestul a zeci de mii de oameni în Piața Universității, de pildă) despre salve de armă și de tun, despre elicoptere care survolau neîncetat piața etc. lansând o sumă de scenarii neverosimile despre fuga celor doi Ceaușești care ar fi vrut să ajungă pe aeroportul Otopeni etc. etc.

Măcar lui Ion Iliescu îi fac dreptate atunci când, pentru a-l prezenta cititorilor, spun că a fost secretar CC al PCR. Mai consemnează, ca pe-o altă victorie a Revoluției, faptul că în seara de 22 decembrie în studioul televiziunii a fost adus Nicu Ceaușescu arestat în București (cum, de ce ajunsese în București când se știe că se aflase în Sibiu, comandând represaliile?

E foarte probabil că fusese făcut pachet și adus să fie arătat la televizor la ore de maximă audiență.

Lucian Ionescu