Ne vindem și istoria. Casa memorială unde s-a coordonat întreaga acţiune de făurire a Marii Uniri, scoasă la licitație

Casa din Arad care i-a aparţinut lui Ştefan Cicio-Pop, unul dintre conducătorii Marii Uniri, a fost scoasă la vânzare din cauza datoriilor.

Primăria Arad a făcut public anunțul prin care imobilul considerat monument istoric este scos la vânzare, iar licitația va avea loc la finalul lunii ianuarie.

Primăria Arad spune că proprietarul casei are domiciliul în Italia, iar imobilul a fost luat prin sechestru din cauza datoriilor. Prețul va porni de 218 mii de euro. În clădirea care i-a aparţinut lui Ştefan Cicio-Pop, avocat și om politic cu un rol determinant in Marea Unire de la 1918, a avut sediul si Consiliul Naţional Român Central. 

Potrivit unui anunţ publicat de Primăria Arad, licitaţia va avea loc în 28 ianuarie 2022 şi este organizată de Direcţia Venituri – Serviciul Urmărire Venituri. Anunţul pecizează că proprietarul are domiciliul în Italia, iar imobilul “a fost indisponibilizat prin procesele verbale de sechestru nr. 89385/25.03.2019, nr. 582969/26.08.2021 şi nr. 742047/15.11.2021”.

Imobilul, situat în zona ultra-centrală a municipiului Arad, pe strada care poartă chiar numele lui Ştefan Cicio Pop, are un teren de 544 metri pătraţi şi o casă de 438,38 metri pătraţi, iar preţul de la care va porni licitaţia va fi de 1.080.000 lei (218.000 euro) fără TVA.

„Invităm pe cei care pretind vreun drept asupra acestui bun să înştiinţeze despre aceasta organul de executare, înainte de data stabilită pentru vânzare”, se arată în anunţul publicat de Primăria Arad.

Cine a fost Ștefan Cicio-Pop

În toamna anului 1918, unul dintre cei mai importanți lideri ai românilor ardeleni, Ștefan Cicio-Pop, își transforma casa în sediu al Consiliului Național Român Central, organismul care reprezenta interesele românilor din Transilvania și Banat. Și-a pus, fără nici o ezitare, averea la dispoziția națiunii române. 

Ștefan Cicio-Pop s-a născut în 1861 în satul Șigău, de lângă Dej. A rămas orfan de mic și a fost crescut de unchiul său, Vasile Pop din Gherla. A studiat la Dej și la Sibiu, apoi și-a continuat studiile în domeniul științelor juridice în Budapesta și Viena.

În 1891, s-a stabilit în Arad, unde a început să practice avocatura. A devenit membru al Partidului Național Român, iar calitățile sale i-au asigurat alegerea în conducerea acestei formațiuni politice.

În 1894, a fost unul dintre avocații acuzaților din Procesul Memorandiștilor. Ștefan Cicio-Pop a fost unul dintre cei care i-au cerut Regelui Carol I al României să îi ceară împăratului austro-ungar Franz Jozef grațierea memorandiștilor, lucru care s-a petrecut, în cele din urmă.

În anul 1905, Ștefan Cicio-Pop a fost ales deputat de Șiria în Parlamentul din Budapesta. A fost unul dintre cei mai consecvenți apărători ai drepturilor românilor. În anul 1906, a fost condamnat la trei ani de închisoare și la o amendă de 800 de florini, pentru că a publicat două articole de presă în care critica politica autorităților din Budapesta.

Toamna anului 1918 l-a propulsat în prim-planul vieții politice a românilor ardeleni. În 31 octombrie 1918, în Budapesta, a fost format Consiliul Național Român Central, format din șase reprezentanți ai Partidului Național Român și șase reprezentanți ai social-democraților. Ștefan Cicio-Pop a fost ales președinte al Consiliului, care și-a mutat, în noiembrie, activitatea în Arad.

Consiliul a funcționat chiar în casa lui Ștefan Cicio-Pop, care și-a pus, fără ezitare, întreaga sa avere în slujba națiunii. Astfel, în casa lui a fost decisă convocarea Marii Adunări Naționale de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Ștefan Cicio-Pop a fost ales vicepreședinte al Adunării. A fost desemnat deputat în Marele Sfat Național, iar în data de 2 decembrie 1918, a fost ales membru al Consiliul Dirigent.

I-a revenit postul de vicepreședinte și a gestionat portofoliile Apărării și Internelor. După Unire, a devenit și ministru fără portofoliu în Guvernul din București, pentru a contribui la integrarea Transilvaniei în Regatul României.

În 1919, a fost ales deputat în Parlamentul României. În Guvernul Alexandru Vaida-Voevod, a devenit ministru pentru Transilvania, apoi ministru de Externe. În perioada în care premierul Alexandru Vaida-Voevod participa la Conferința de Pace de la Paris, Ștefan Cicio-Pop a devenit prim-ministru ad interim al României.

În 1926, după fuziunea dintre Partidul Național Român și Partidul Țărănesc, a devenit vicepreședinte al PNȚ. În 1928, după ce Iuliou Maniu a devenit prim-ministru, Ștefan Cicio-Pop a fost ales președinte al Camerei Deputaților.

S-a îmbolnăvit, iar în 1933 s-a retras din viața publică. A murit în 1934, în satul Conop, din Arad.

Lucian Ionescu