Smaranda Brăescu, prima femeie parașutist cu brevet din România. A fost supranumită „Regina Înălțimilor”

Smaranda Brăescu, (21 mai 1897 Hănțești – 2 februarie 1948, Cluj) a fost prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism (1931) și campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7200 m la Sacramento, SUA).

Supranumita „Regina Înălțimilor”, Smaranda Brăescu mai are în palmaresul aeronautic: recordul mondial absolut de altitudine, la saltul cu parașuta, realizat în 1932 în Statele Unite ale Americii, o serie de raiduri aeriene europene, participarea la numeroase mitinguri aeronautice interne și internaționale și nu în ultimul rând participarea ca voluntar în cel de-al doilea razboi mondial, atât pe frontul de est, cât și pe frontul de vest. 

În timpul războiului a activat ca voluntar în „Escadrila Albă” de aviație sanitară, pe frontul de est, iar pe frontul de vest în Escadrila nr. 13 de recunoaștere, observație și legătură și apoi în Escadrila nr. 113 Legătură, până la sfârșitul războiului. Pentru activitatea pe front este decorată, primind Crucea „Regina Maria”, clasa a III-a.

După război, indignată de ceea ce se petrecea în România, protestează împotriva falsificării alegerilor din noiembrie 1946, semnând, alături de alte personalități, un memoriu care a fost trimis Comisiei Aliate de Control. Din păcate, acest document ajunge în posesia delegației sovietice, Smaranda și ceilalți semnatari fiind supuși opresinii comuniste.

Smaranda a fost condamnată, în lipsă, la 2 ani de închisoare și este nevoită să se ascundă, să-și schimbe numele, să pribegească, pentru a nu fi trimisă la închisoare. 

„Ea a fost ca o pasăre răzvrătită. Au încercat s-o bage în colivie, dar și-a luat mereu zborul. Comuniștii au hăituit-o , au urmărit-o, dar n-au putut s-o prindă niciodată”, povestește Tudor Sireteanu, nepotul Mandiței.

S-a ascuns un timp în via fratelui său geamăn, în casa preotului greco-catolic Anton Pet, din Răchiteni, județul Iași și la Butea. 

„Peste 100 de semnatari ai petiției au fost anchetați și condamnați după un proces care a durat o săptămână. Mandița a fugit și s-a ascuns o perioadă la un frate, apoi a plecat în Moldova, îmbrăcând straiele unei măicuțe greco-catolice. Era deja cu sănătatea șubredă, apoi a făcut un cancer mamar.
Există mărturii că a plecat apoi în Cluj, la Congregația Maicii Domnului, unde s-a adăpostit. Măicuțele au avut grijă de ea până în ultimul moment”, adaugă Tudor Sireteanu.

Fiind grav bolnavă a fost operată, sub numele de Maria Matei, iar la sfârșitul anului 1947 se afla la ferma Congregației Maicii Domnului din Cluj, purtând numele de Maria Popescu.

A murit în Clinica Universitară a dr. Iuliu Hațieganu pe 2 februarie 1948, fiind înmormântată sub un nume fals la Cimitirul din Cluj, parcela II B, numarul 1550.

Lucian Ionescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *