Primul muzeu al poștașilor din România. „Mi-e dor de vremurile acelea, eram ca o familie”

O inițiativă care a prins contur și este prima de acest gen din România, aparține dirigintei Oficiului Poștal din comuna Gornești, județul Mureș.

Este vorba despre primul  Muzeu al Poştaşilor din România unde sunt exponate tematice adunate de Anna Deak de-a lungul întregii sale cariere.

Muzeul a redat cu fidelitate ce a însemnat viaţa de poştaş în trecut

„Am avut ideea să fac un muzeu al poştaşilor ca să rămână în amintirea tuturor cum era pe vremuri Poşta Română. Eu lucrez de 30 de ani în Poştă şi, în acest timp, am tot adunat lucruri în ideea că poate voi mai avea nevoie de ele. Apoi când am văzut câte lucruri am adunat, mi-am spus să le arăt lumii. Acum, cu tehnologia modernă, nu ne mai scriem scrisori cum era pe vremuri.

 Ţin minte când eram copil cum aştepta bunica să primească o scrisoare de la băiatul din Armată. Acum scriem prin Messenger, SMS, dar nu mai scriem de mână. Eu sunt din Dumbrăvioara şi îmi amintesc de poştaşul de acolo şi cum îl întrebau fetele dacă nu cumva au primit vreo scrisoare”, a afirmat Anna Deak.

Diriginta de poștă își aduce aminte că, după ce a fost angajată ca poștaș i-a venit în minte să înființeze un astfel de muzeu.

Colegii de serviciu s-au amuzat de această intenție „năstrușnică” , crezând că nu prea ar avea ce să expună
„În prima zi în care am intrat la Poştă mi-am zis că voi face un muzeu. Toată lumea se amuza fiindcă nu îşi închipuia că aş putea aduna materiale pentru un muzeu. Toţi credeau că va fi doar o bicicletă şi un poştaş şi cam atât. Ei bine, am adus aici inclusiv banca din sala publicului, aşa cum era atunci, masa şi tot aşa cum era. Apoi, cu suprindere, am aflat că în ţară nu mai există niciun muzeu al poştaşilor”, spune Anna Deak, bucuroasă că a reuşit amenajarea acestui muzeu în spaţiul Oficiului Poştal de la Gorneşti.

În muzeul de la Gorneşti regăsim două manechine complet echipate cu uniforme de poştaş, mesele pe care se lucra, borderourile şi toate formularele care se completau la Poştă, precum şi reclame vechi la Loz în Plic şi la lozul pentru câştigarea unei Dacii sau ziarele şi revistele vremii.
„Uniformele de poştaşi sunt din anii ’70, din timpul comunismului, avem cutia poştală, locul de cartare a corespondenţei – se vede cum la fiecare sat era o poliţă. Se aducea lada cu scrisori, cu ziare, cu corespondenţa şi acolo se cartau şi erau puse la fiecare sat, aici sunt 9 sate care aparţin de Gorneşti.

 Aşa era pe vremuri

 „Avem lada care venea cu trenul, nu ştiu dacă vă mai amintiţi, dar după locomotivă primul vagon era Poşta. Şi atunci poştaşii mergeau şi ridicau lăzile, îmi amintesc când era zăpadă, acel vagon nu oprea la peron şi mergeam prin zăpadă mare să luăm corespondenţa, valorile, tot ce era necesar. Cele mai vechi obiecte din muzeu sunt telefonul, cerneala, ştampilele, actele sunt din ’64, registrele sunt de atunci, totul era manual înregistrat, avem şi bancnotele vechi.

 Tot ce vedeţi aici se folosea, începând cu cântarul, pe care erau cântărite coletele, se înregistrau manual toate operaţiunile, timbrele – exact cum le-am expus, exact aşa se vindeau. Totul este autentic. Avem şi ziarele vechi, cum e Scânteia, ziarele în limba maghiară, Revista Fotbal, Revista Cinema, aici se plătea taxa Radio-TV, avem formularele de atunci. Prin Poştă se făcea absolut tot”, explică Anna Deak.

De asemenea, ea subliniază că şi echipamentele celor doi poştaşi – o femeie şi un bărbat – cămaşa, cravata, costumul, chipiul, dar şi geanta şi bicicleta expuse, toate sunt autentice.



„Geanta e din piele şi e foarte rezistentă, a fost purtată atâţia ani şi poate fi folosită în continuare. Cu bicicleta aceasta poştaşul umbla prin sate. Acum a plecat la ceruri, dar ne-a lăsat ca amintire bicicleta lui. Pot să spun că m-am născut în Poştă, fiindcă mama era diriginte la Poşta din Dumbrăvioara – atunci Poşta era împreună cu Telefoanele. Şcoala e lângă oficiul poştal şi în fiecare pauză mergeam la Poştă, la mama, la serviciu. Vedeam tot ce făcea, îmi plăcea enorm cum ştampila şi acum, după 30 de ani de meserie, eu încă nu pot să imit acel sunet. Avea un sunet extraordinar”, îşi aminteşte Anna Deak.

„Mi-e dor de vremurile acelea”

Diriginta Oficiului Poştal din Gorneşti spune că prin obiectele expuse în muzeu a dorit să lase o amintire, să nu lase să se piardă aceste lucruri extrem de valoroase.
„Eu vreau să rămână aşa cum ţin eu minte, în copilăria mea. Copiii sunt încântaţi de ce văd, îşi fac atenţi părinţii asupra a ceea ce avem aici. Avem şi un tablou cu foşti poştaşi, avem fotografii de la postaşul nostru din 1967. Sus se vede poştaşul care era angajat la noi, jos e cel de la Dumbrăvioara, aici este echipa – diriginta, poştaşii şi telefonistele.

 Mai avem lampa, două cutii poştale cu tot cu chei, nişte chei frumos lucrate, totul este funcţional. Avem atâtea amintiri… totul era ceva deosebit. Priviţi, pe un plic erau aplicate două ştampile, una se punea pe o parte din timbru, să nu poată fi refolosit, iar a doua la loc vizibil, astfel încât să se vadă data. Mai avem legile din ’64, ’66 – unele valabile şi astăzi, dar le avem pe toate. Acum normele, legile şi tot ce ţine de regulamente vin prin e-mail, înainte veneau tipărite pe hârtie.

 Am rămas impresionată fiindcă unii colegi din ţară, auzind că dorim să facem un muzeu, au trimis tot felul de lucruri. Mi-e dor de vremurile acelea, eram ca o familie, atunci eram prieteni, ne bucuram toţi atunci când venea o scrisoare de la cineva de departe, când vedeam bucuria din ochii destinatarului”, a mai relatat Anna Deak.

Lucian Ionescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *