Onoare eroilor români. Alexandru Șerbănescu, nume de legendă purtat cu mândrie de aviația militară română

Căpitanul aviator Alexandru Șerbănescu a fost unul dintre cei mai buni piloți din aviația română din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

S-a născut la 16 mai 1912, în satul Vlaici, comuna Coloneşti, judeţul Olt. A făcut şcoala primară în satul natal, gimnaziul la Iaşi şi Liceul Militar “Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, în fiecare an de studii clasându-se printre primii. A urmat apoi Şcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie, Sibiu. În 1931 a fost avansat sublocotenent şi încadrat la Batalionul 3 Vânători de Munte din Braşov. Timp de trei ani s-a numărat printre studenţii Institutului Militar de Educaţie Fizică.

Adevărata sa chemare era însă aviaţia. Şi n-a pregetat să-i răspundă cu patos, cu har, cu devotament. După ce a absolvit Şcoala de observatori aerieni s-a înscris la Şcoala de pilotaj de la Ghimbav, faza I, pe avionul Fleet-10 G, pe care a terminat-o în 1940. În aprilie 1941, a continuat cursurile Şcolii de pilotaj faza a II-a, pe avioane IAR-27. Deşi şi-a început cariera de pilot la 28 de ani, când alţii erau deja în plină afirmare, în decurs de numai patru ani a atins strălucirea zburând avioanele cele mai performante din acea vreme.

După intrarea României în război, la 22 iunie 1941, a făcut specializarea pe Nardi-305, apoi pe avionul de vânătoare IAR-80 şi, ulterior, pe Me-109E.

Brevetat pilot de război, Şerbănescu a cerut să plece pe front. Calităţile sale de excepţie în domeniul organizării, ca şi în arta pilotajului, unde era un neîntrecut acrobat, spritul de vitejie l-au impus ca un veritabil comandant. Mai întâi comandant al unei escadrile şi, după aceea, al unui grup de aviaţie de vânătoare, şi-a condus cu măiestrie subordonaţii.

Din septembrie 1941, până la fatidica zi de 18 august 1944, a participat la peste 600 de misiuni, obţinând 53 de victorii aeriene omologate.

Pe 18 august 1944, într-o confruntare inegală, angajând lupta cu mai multe avioane Mustang ce însoţeau bombardiere americane, Şerbănescu a fost doborât în zona muntoasă a judeţului Buzău.

,,În fine prin venirea lui Şerbănescu de la Bucureşti s-au clarificat lucrurile. Sub comanda lui, 32 de piloţi dintre cei mai buni şi foarte buni ( 18 ai noştri, 11 de la Grupul 7 şi 3 de la escadrila 53) formează o unitate de elită cum întradevăr nu mai este alta şi care se cheamă Grupul 9 Vânătoare”, nota locotenentul Ion Dobran în jurnalul său.

„Caracter integru, perfect, loial, un distins patriot, în luptă a dat dovadă de mult curaj, calm şi sânge rece, dispreţuind moartea, insuflând şi altora spiritul de sacrificiu, precum şi încrederea în material, în ştiinţa şi arta de a-l întrebuinţa. A avut cea mai frumoasă activitate de război, totalizând 590 de misiuni de luptă, 235 de lupte aeriene, 47 de avioane doborâte. A ştiut să-şi conducă Grupul cu cele mai mici pierderi”, l-a caracterizat comandantul lui, generalul Emanoil Ionescu.

Numele de legendă al căpitanului aviator Alexandru Șerbănescu este purtat cu mândrie și onoare, din anul 2006, de Baza 95 Aeriană.

Pentru faptele sale de vitejie, Alexandru Şerbănescu a fost decorat cu ordinele “Virtutea Aeronautică”, “Steaua României”, “Crucea de Fier”, “Coroana României”, şi cu cea mai înaltă distincţie – Ordinul Militar “Mihai Viteazul”.

Lucian Ionescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *