31 martie 1877 – Mobilizarea generală și începutul Războiului de Independență. Sânge, durere, vitejie

Imagine din filmul Independența României, din 1912 Foto: icr.ro

Pe 31 martie 1877, Guvernul României decide mobilizarea generală. În acest context, pun mâna pe arme aproximativ 100 000 de oameni. Trupele române ocupă poziţii de apărare pe Dunăre și astfel începe Războiul de Independență. Mulți români transilvăneni au ales să lupte alături de frații de același neam, trecând munții și alăturându-se ca voluntari, pentru o patrie pe care o considerau a lor.

La 4/16 aprilie 1877, România a semnat convenţia cu Rusia prin care permitea armatei ruse să treacă pe teritoriul ei şi să ocupe linia Dunării, până la gura Oltului. În temeiul aceleiaşi convenţii, armata română s-a angajat să fie concentrată în Oltenia de sud. În iunie, trupele ruse au trecut Dunărea şi au început operaţiile pe teritoriul Imperiului Otoman, dar s-au lovit de rezistenţa lui Osman Paşa, la Plevna, fiind nevoite să oprească înaintarea.

În iunie 1877, armata română intră în toiul operaţiunilor militare de peste Dunăre, cu Diviziile a II-a şi a IV-a Infanterie şi cu o divizie de rezervă. Efectivul românesc se ridica la 38.000 de oameni şi 108 tunuri. Armata rusă şi română vor porni un atac în 30 august/11 septembrie care va duce la cucerirea redutei Grivița 1 de către români. La 9/21 noiembrie, românii au cucerit şi reduta Rahova (astăzi Oriahovo). Plevna a reuşit să reziste până la 28 noiembrie/10 decembrie, fiind încercuită de trupele ruso-române. Osman Paşa a încercat să străpungă încercuirea şi să se retragă, dar manevra sa a eşuat, astfel încât el şi armata sa s-au predat.

După căderea Plevnei, evenimentele militare s-au precipitat. Trupele române au trecut la asedierea Vidinului, iar cele ruse au pornit în grabă către Constantinopol. Au cucerit Plovdiv (Filipopol) şi Edirne (Adrianopol) şi au ajuns în apropierea capitalei la 18/20 ianuarie 1878. În aceste condiţii, Turcia a fost nevoită să ceară un armistiţiu, astfel că la 19 februarie/3 martie 1878, s-a semnat tratatul de la San Stefano.

În tratatul de pace, era recunoscută independenţa României, alături de alte stipulări. Prevederile acestui tratat, favorabile României, au fost întărite de către Puterile apusene la Congresul de la Berlin, din vara anului 1878. România a fost recunoscută ca stat independent şi i s-a restabilit autoritatea asupra Dobrogei (vezi Unirea Dobrogei cu România). Portului Constanţa i-a fost asigurat accesul direct la Marea Neagră.

În schimb, Rusia câştiga gurile Dunării şi relua în stăpânire judeţele din sudul Basarabiei (Regiunea Bugeacului, format din județele Cahul, Bolgrad și Ismail), pământ românesc care fusese retrocedat României, prin Tratatul de Pace de la Paris, din 1856. Bugeacul fusese răpit de Imperiul Rus, la începutul secolului al XIX-lea.

Ileana Kiss

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *