Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Ce sunt Sânzienele sau Drăgaica

Conform credinței populare, în noaptea de Sânziene, cerurile se deschid iar Sanzienele încep să danseze. Această sărbătoare este una a Soarelui, a dragostei dar și a poftei de viață.

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

Ziua lui Ioan Botezătorul Sărbătoarea păgînă a Sânzienelor a fost primită de Biserică în calendarul ortodox din timpuri imemoriale. Ea a fost asociată zilei de 24 iunie, când este marcată naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Lingviştii sunt de părere că numele de Sânziana vine de la latinescul „Sanctus Dies Iohannis“, care înseamnă „Sfânta Zi a lui Ioan“. Alţii consideră că numele vine de la „Santa Diana“, zeiţă daco-romană. Cert este că Sânziana/Sînziana este singurul nume cu o zi onomastică specială, în afara numelor de sfinţi şi de Florii.

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 24 iunie. Această sărbătoare este cunoscută în popor și sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica.

Data în care are loc această sărbătoare nu a fost fixată într-un mod întâmplător ca zi a nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce Zaharia, tatăl sau, a tămâiat în sfântul altar-loc în care numai arhiereul intră o singură data pe an, în luna a șaptea, ziua a 10 a.

Sfântul Ioan mai este numit şi Înaintemergătorul, pentru că este cel care a anunţat venirea lui Hristos. Părinţii lui sunt preotul Zaharia şi Elisabeta, care erau rude cu părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana.

Niciun om nu trebuie să lucreze în această zi, când soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază. Cele mai importante obiceiuri sunt cele dedicate dragostei.

Tradiții și superstiții

Ce sunt Sânzienele și de ce se sărbătoresc din vechi strămoși pe 24 iunie. Este cruce roșie în calendar

Se spune că în noaptea de Sânziene se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu cei vii.

În foarte multe zone din ţară, se fac pomeni pentru morţi, de moşii de Sânziene. În multe zone din ţară, se aprind noaptea focuri pe dealuri. În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile.

În dimineaţa zilei de 24 iunie, de Nașterea Sf Ioan Botezătorul, multe fete obişnuiau să se scalde în rouă din zone neumblate. Roua sânzienelor era strânsă de bătrâne într-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storceau într-o oală nouă.

În drum spre casă, bătrânele nu vorbeau deloc şi mai ales nu trebuia să întâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea erau împlinite, atunci cine se spăla cu rouă era sănătos şi drăgăstos peste an.

Fetele strâng flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă. Fac asta în noaptea premergătoare sărbătorii, în credința că își vor visa ursitul.

Sânzienele sau Drăgaica

În mitologia românească, Sânzienele sunt zâne bune, dar care atunci când nu le este respectată sărbătoarea devin surate cu Rusaliile cele rele. În calendarul popular, ziua de 24 iunie, cea a naşterii SF. Ioan Botezătorul, e cunoscută şi ca „Drăgaica” sau „Cap de vară”, fiindcă soarele ajunge la apogeu.

Ziua lui Ioan Botezătorul Sărbătoarea păgînă a Sânzienelor a fost primită de Biserică în calendarul ortodox din timpuri imemoriale. Ea a fost asociată zilei de 24 iunie, când este marcată naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Lingviştii sunt de părere că numele de Sânziana vine de la latinescul „Sanctus Dies Iohannis“, care înseamnă „Sfânta Zi a lui Ioan“. Alţii consideră că numele vine de la „Santa Diana“, zeiţă daco-romană. Cert este că Sânziana/Sînziana este singurul nume cu o zi onomastică specială, în afara numelor de sfinţi şi de Florii.

Sânziene sau Drăgaica, tradiții și obiceiuri



În ziua de Sânziene se fac farmece, se ghiceşte, se prognozează vremea, dar şi recolta şi se descântă: „Sânziană, floare-aleasă, / Fă-mă în curând mireasă / Şi-arată-mi norocul meu, / Ce mi-i de la Dumnezeu”. Tot în ziua de Sânziene, însă în satele din nordul Transilvaniei se „înstruţează Boul”.

Animalul se împodobeşte cu flori şi se plimbă prin comunitate, ritualul fiind săvârşit pentru aducerea fertilităţii. „Se mai spune că în ziua de Sânziene amuţeşte cucul, pasărea orologiu a românilor, care s-a pornit a cânta la echinocţiul de primăvară, de Buna Vestire, şi care îşi termină cântecul la solstiţiul de vară.

Nimeni nu are voie să lucreze de Sânziene, pentru că aceasta este considerată zi sfântă. Cele mai multe obiceiuri de Sânziene au legătură cu găsirea perechii. Fetele îşi pun flori de sânziene sub perne, pentru a-şi visa ursitul. De asemenea, fetele obişnuiau să arunce o cunună de sânziene pe acoperişul casei. Dacă aceasta rămânea pe acoperiş, fata urma să se mărite chiar în acel an. În cazul în care cununa revenea jos, fata trebuia să o arunce de câte ori era nevoie pentru a rămâne pe acoperiş, pentru a şti câţi ani mai are de aşteptat până să îşi găsească ursitul.

Lucian Ionescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *