Ungaria, „raiul muncii”: slovacii, austriecii și chiar cehii, atrași în valuri de statul ungar, din cauza politicii financiare a guvernului

În cadrul discursurilor pe care le-a ținut în România, la Băile Tușnad, premierul ungar, Viktor Orban, a vorbit adesea despre rezultatele economice ale guvernelor sale, care erau considerate semne ale politicii benefice, duse de formațiunea sa, pentru unguri și Ungaria. Cu un alt prilej, Viktor Orban a definit politica instaurată ca pe un regim al „muncii”, nici socialist, nici capitalist. Iată că, după un an de pomeni electorale și o criză generată de invazia rusă, forintul s-a prăbușit, iar situația internă a luat chipuri nebănuite.

Deși se încăpățânează să apere invazia neprovocată a Rusiei asupra Ucrainei și să dea vina pe sancțiunile impuse de Uniunea Europeană statului rus, invadator și responsabil de moartea de mii de copii și femei nevinovate, pentru criza generată de război, Viktor Orban și apropiații săi par că nu pot pompa suficient, pentru a opri „scufundarea” forintului.

A venit criza, forintul se duce în jos fără oprire, iar supermarketurile din Ungaria sunt luate cu asalt de cehii, slovacii şi austriecii din zonele de graniţă. Slovacia este în zona euro din 2009 şi faptul că forintul ungurilor bate săptămânal record după record în plonjonul său faţă de monedele mari, dar mai ales faţă de dolar, îi încurajează pe slovaci să vină la cumpărături în Ungaria.

Moneda lor s-a transformat într-un avantaj, prin puterea de cumpărare mai mare. Aus­trie­cii folosesc euro de 23 de ani. Portalul ungar de știri „Index.hu” arată că în urmă cu trei ani un euro costa 330 de forinţi, iar acum, un euro valorează cam 420 de forinţi. Dar acesta este un curs sta­bili­zat după o intervenţie la sacrificiu din partea băncii centrale maghiare. Mulţi spun că mo­neda maghiară nu-şi va găsi echilibrul natural prea curând. Poate doar dacă guvernul reu­şeş­te să înduplece Comisia Europeană să-i dea fonduri europene.

Ziarul de limbă maghiară Uj Szó (Cuvântul Nou), din Slovacia, relatează că numărul cetăţenilor slovaci care-şi fac cumpărăturile în Ungaria creşte. Austriecii profită şi ei de puterea de cum­părare superioară a euro. Un cetăţean din Rajka, o comună de lângă graniţa slovaco-un­gară, spune că, cu ace­iaşi bani, poate cumpăra din Ungaria de două ori mai multă carne decât de la el din ţară.

De asemenea, pentru un străin, este mai ieftin să cumpere din Ungaria lacta­te, fructe şi legume. Pentru un­guri, în schimb, inflaţia şi costurile prea mari fac ca produsele de obicei ieftine să devină scumpe sau chiar o raritate.

Index.hu a descoperit că numărul de fer­me de vaci şi oi producătoare de lapte, din Ungaria, care se închid este în creştere. Energia scumpă şi se­ceta au lovit crunt această parte a agriculturii. De aceea, produsele din lapte vor continua să se scumpească. În estul ţării, procurarea nutreţului este o problemă, iar preţurile mari ale energiei îi afectează pe toţi.

Index.hu aminteşte că în iulie magazinele „Tesco”, lanţul de comerț cu bucata, a început să importe carne de pui din Slovacia, pentru că în Ungaria nu se găsea. În aceste condiţii, nu este exclus ca slovacii să vină în Ungaria să cumpere mai ieftin pro­duse importate chiar din Slovacia. Hungary Today scrie că, din disputa dintre Budapesta şi Comisia Europeană, singurii câştigători sunt consumatorii din zona euro.

Portalul de ştiri în limba engleză susține că o situaţie întrucâtva asemănătoare era şi pe vremea co­mu­nismului, doar că atunci accesul străi­nilor era mai uşor de blocat. Ungaria obişnuia să-şi protejeze pieţele de „turismul de cumpă­rături” prin controa­le stricte la fronti­eră, atât în sud, cât şi în nord.

Cetăţenii români pu­teau doar cu mare dificultate să intre în ţară, indiferent de etnia loc, în timp ce uneori chiar şi cehoslovacii puteau vizita Ungaria doar de două ori pe an, iar produsele alimentare găsi­te la ei la întoarcere erau confiscate de vameşi.

Politica liderului comunist Janos Kadar, de a importa mărfuri occidentale în Ungaria, în anii 1980, a adus pe rafturile magazinelor mari produse fabricate în Occident, necunos­cute în blocul de est, dar această politică a condus la una dintre cele mai mari datorii naţionale ale unui stat (fost) comunist, după căderea Cortinei de Fier.

Istoria luptei guvernului ungar

Odată cu declanșarea invaziei neprovocate a Rusiei asupra Ucrai­nei, istoria pare să se repete. Din cauza creşteri­lor masive de preţuri în sectoarele energetic şi ali­mentar, cu o inflaţie ajunsă acum la 20%, guver­nul a introdus plafoane de preţ la anumite produse, de la cele alimentare de bază, până la carburanți.

Acestea sunt menite să protejeze cetăţenii ungari şi întreprinderile mici de scumpirile devastatoare, dar cetăţenii ţărilor vecine au descoperit că pot profita şi ei de aceste politici.

Mai întâi şoferii făceau coadă la benzinăriile ungare, pentru carburant ieftin cu preţuri plafonate, în apropierea graniţelor cu Serbia, România şi Slovacia, umplând nu doar rezervoarele maşinilor lor, ci, în unele cazuri, şi recipiente mari. Guvernul a răspuns prin introducerea unui tarif comercial pentru maşinile cu numere străine.

Drept urmare, au început să fie furate sau falsificate plăcuţe de înmatriculare cu numere maghiare, acestea ajungând la mare căutare pentru o perioadă. Însă odată cu introducerea unei cerinţe de prezentare a cărţii tehnice a autovehiculului, poarta pare să fie închisă. Acum se pare că prăbuşirea forintului nu atrage doar cumpărători din fostul bloc estic către supermarketurile ungare, ci şi din Austria, o ţară ce poate fi considerată înstărită. Produsele alimentare de bază, cum ar fi pâinea, laptele, carnea, zahărul, uleiul, făina sau ouăle sunt mai ieftine decât în ţările învecinate, nu doar datorită preţurilor plafonate, ci şi pentru forintul prăbușit. Deprecierea monedei, însoţită de creditarea ieftină au fost mult timp una din principalele politici ale guvernului ungar de stimulare a creşterii economice. O monedă slabă face ca produsele exportate să fie mai ieftine, prin urmare mai atractive, pe pieţele externe, unde sunt vândute mai ales în euro sau dolari. Dar o astfel de strategie, dacă scapă de sub control, produce inflaţie.

Lucian Ionescu

Foto: Zoran Borojevic via Unsplash

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *