Tradiții și superstiții de Bobotează. Ce este bine să faci în această zi

Sărbătorile de iarnă se încheie oficial pe data de 6 ianuarie, odată cu Botezul Domnului, momentul nașterii spirituale a Lui Iisus Hristos. Boboteaza este o sărbătoare foarte veche care datează încă din secolul al III-lea și este considerată alături de Paşte şi Crăciun, una dintre cele mai mari praznice din lumea creştină.
În tradiţia populară, sărbătoarea Bobotezei cuprinde o serie de motive specifice tuturor zilelor de reînnoire a anului: se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se soroceşte vremea şi belşugul holdelor în noul an, se deschide cerul şi „vorbesc“ animalele.
Tot de Bobotează, spun bătrânii satelor, sunt interzise certurile între membrii familiei şi nu se dă nimic din casă, nici măcar cu împrumut.
Tot în ziua de Bobotează vremea o prevesteşte pe cea de peste an. Dacă plouă, urmează o iarnă lungă, iar vremea bună prezice o vară frumoasă.
Se crede că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se spune că animalele din grajd „vorbesc“ la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.
Iordănitul femeilor este o petrecere care se ținea în noaptea de 6 către 7 ianuarie un alt obicei. Femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente (ouă, făină, carne) şi băutură (vin). Petreceau toată noaptea, cântau, jucau și beau din belșug, spunând că se „iordănesc”.
Dimineaţa, femeile ieşeau pe stradă şi îi luau pe sus pe bărbaţii care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forţa la râu, lac sau fântână, ameninţându-i cu aruncatul în apă, dacă nu se răscumpără cu un dar, de obicei o vadră de vin. Ziua mai era numită Tontoroiul Femeior și se permiteau excesele la băutură ale femeilor. Normele satului tradițional erau abolite, femeile ieșeau să petreacă, iar bărbații stăteau acasă și aveau grijă de copii.

Interesant este că în unele sate exista o credință cum că cel din urmă la care va veni preotul cu Botezul va muri în acel an, iar pentru a nu-i supăra pe enoriași, preoții nu aveau în fiecare an același „traseu” pe la gospodării și încheiau, fie la o casă părăsită, fie în centrul satului.
În Moldova, la masa de Bobotează, se pregătea grâu fiert îndulcit cu miere și se adăuga uneori și mac și miez de nucă. Se preparau și plăcinte cu varză, iahnie de fasole, prune afumate și fierte, sarmale umplute cu porumb sfărâmat la piuă, dar și colaci și vin. Pe masă rămâneau pâinea, apa și sarea încă trei zile după sfințire, pentru sufletele morților.
În ziua de 6 ianuarie preoţii sfinţesc apele, iar cei care se stropesc sau se îmbăiază în agheazmă vor fi feriţi de rele şi de boli.
Bătrânii spun că dacă te vei spăla pe cap în ziua de Bobotează, o să ai dureri de cap tot anul.

Cu apa sfinţită în ziua de Bobotează oamenii îşi stropesc casele şi animalele, iar restul de agheasmă pe care o primesc de la preot atunci când acesta vine cu Iordanul o păstrează în sticle, pentru diverse leacuri.
De foarte mult timp, în satele situate pe malul apelor, se obișnuiește ca în timpul în timpul slujbei de Bobotează, preotul să arunce o cruce de lemn în apa rece, uneori îngheţată, iar după aceea câţiva tinerii curajoşi sar după ea şi o aduc înapoi.
Pe lângă caracterul spiritual, Boboteaza este considerată şi o sărbătoare a purificării naturii de forţele răului, prin apa sfinţită. Dar dincolo de obiceiurile creştine din această zi, în tradiţia românească există unele ritualuri păgâne de purificare și alungare a spiritelor rele din gospodării şi animale.
În unele zone ale țării fospodarii îşi afumă grajdurile şi vitele pentru a alunga duhurile rele din acestea, în timp alţii aprind focuri pe câmp sau cântă melodii însoţite de strigături şi zgomote.

O altă tradiție populară spune că atunci când preotul bagă sau aruncă crucea în apă, dracii ies de unde s-au ascuns şi fug pe câmp, dar nu pot fi văzuţi de oameni, ci doar de lupi, care îi urmăresc şi îi sfâşie.
Mai mult, bătrânii spun că în ziua Botezului Domnului nu este bine să lași haine la uscat, căci diavolii își caută scăpare, ascunzându-se sub ele.
De asemenea, în popor se mai spune că două săptămâni după Bobotează nu se recomandă să speli în pârâuri rufele sau cămășile, căci diavolii abia așteaptă să se agațe de ele.
Lucian Ionescu