Fostul dictator Miklós Horthy, comemorat de maghiari în România. Sluga credincioasă a lui Adolf Hitler

Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” reacționează după ce reprezentanții unor organizații maghiare din secuime l-au comemorat pe fostul dictator ungur Miklós Horthy.

„Lipsa decenței și a respectului pentru memoria victimelor Holocaustului fac posibil ca astăzi, pe teritoriul României, să existe manifestări elogioase pentru personaje precum Miklós Horthy”, au transmis reprezentanții Institutului „Elie Wiesel”, atrăgând atenția asupra rolului avut de Miklós Horthy în fruntea statului maghiar care a coincis, pentru evreii aflați sub autoritate maghiară, cu excluderea sistematică din societate muncă forțată, deportarea în Galiția unde au fost uciși de trupele SS.

„Fie că au fost șefi de state, liderii unor organizații fasciste, ideologi sau militari, cei care au pus umărul la consolidarea atmosferei și mai apoi la acțiunile antisemite din prima jumătate a secolului al XX-lea nu reprezintă modele civice în societățile noastre în care respectul pentru individ și demnitatea umană sunt esențiale”, punctează Institutul „Elie Wiesel”.

Comemorarea lui Miklós Horthy a avut loc în vechiul cimitir reformat din Târgu Secuiesc

La eveniment au luat parte membri ai Erdélyi Vitézi Rend (Ordinul Vitejilor din Ardeal) întemeiat de însuşi Horthy, reprezentanţi ai Consiliului Secuiesc din Târgu Secuiesc şi Scaunul Chizdului, precum şi „păstrători ai tradiţiilor” din oraş şi din comunele din împrejurimi, printre care şi elevi. Evenimentul solemn s-a desfăşurat în faţa stelei monumentale, împodobite cu un basorelief al lui Horthy, inaugurate în decembrie 2013.

Cine a fost Horthy

Miklós Horthy s-a născut pe 18 iunie 1868 la Kenderes în Ungaria. Miklos era unul dintre cei şapte copii ai aristocratului István Horthy şi al Paulei Halassy.

La aceea vreme, Ungaria era parte a Imperiului Austro-Ungar iar tânărul aristicrat maghiar a fost trimis de familie să urmeze cursurile Universităţii Navale Austro-Ungare de la Fiume, astăzi oraşul Rijeka.

După război primeşte gradul de viceamiral. Nou rege al Ungariei, Carol al IV lea îi ordonă să predea flota regatului Iugoslaviei.  Conform noii reorganizări dar şi a încetării existenţei Imperiului Austro-Ungar, Ungaria rămâne fără deschidere la mare iar Miklos Horthy, un viceamiral fără obiect de activitate. 

În Ungaria, în 1919, comuniştii lui Bela Kun ajung la putere, acesta devenind un stat satelit Rusiei sovietice. Conform ordinelor venite de la conducerea Rusiei bolşevice, ungurii atacă România, pentru realipirea Transilvaniei. Armata română reacţionează şi atacă Ungaria, cucerind Budapesta şi ocupând o bună parte a Ungariei. În acelaşi timp la Szeged, se afla un guvern contra-revoluţionar care îl chemase în ajutor pe Miklos Horthy. 

În ianuarie 1920, Parlamentul Ungariei, declara restaurarea monarhiei şi îl numeau pe Horthy, regent. 

Miklos Horthy va începe să se implice în viaţa politică în anii 30, odată cu ridicarea la putere a lui Adolf Hitler. 

Miklos Horthy era un conservator care a permis o legislaţie anti-semită în Ungaria încă din perioada interbelică. De altfel maghiarii conduşi de Horthy au fost printre pionerii măsurile anti-semite din Europa interbelică. În 1920 a fost adoptat numerus claussus, adică a fost limitat numărul studenţilor de alte naţionalitate în universităţile maghiare. 

Din 1938  au început să apară legile specifice anti-evreieşti. De exemplu limitarea numărului de angajaţi evrei. Se presupune că în jur de 200.000 de evrei au rămas fără loc de muncă. Din 1941 au fost interzise şi căsătoriile mixte, dar şi definirea ca evreu a tuturor celor care aveau pe cineva în familie de această etnie. ”Convingerea noastră de nestrămutat putem s-o sintetizăm astfel: pentru neamul nostru maghiar, evreimea este un element care nu este dorit, nici din punct de vedere moral, nici spiritual, nici fizic. Conştienţi de această descoperire, trebuie să căutăm acea rezolvare care departajează şi elimină în întregime evreimea din viaţa ungurimii”, preciza în anii 40, Endre László, secretar de stat la Ministerul de Interne. 

Pentru teritorii dar şi putere, Horthy a devenit uşor, uşor un pion al lui Hitler. Drept recompensă pentru ”cuminţenia” sa dar şi pentru declaraţiile de susţinere, Hitler, care avea nevoie de Ungaria, ca şi de România de altfel pentru a forma un tampon în faţa URSS, dar şi pentru a avea spaţiu de manevră către Balcani, îi oferă lui Horthy câteva cadouri teritoriale. Astfel cu ocazia primul dictat de la Viena din noiembrie 1938, Ungaria primea o parte din Slovacia şi mai apoi zona subcarpatică. În cazul celui de-al doilea dictat de la Viena, şi cu girul fasciştilor italieni, la 30 august 1940, Ungaria primea Transilvania de nord-vest. 

Teritorii pe care Horthy recunoaşte că i-ar fi fost greu, sau chiar imposibil în cazul Cehoslovaciei, să le cucerească fără ajutor german. ”În cazul unui raid aerian, m-ar neutraliza înainte s-apuc să mă scol din pat”, preciza Horthy, privind anexarea unei părţi a Cehoslovaciei în cazul primul dictat de la Viena. 

Mulţumit de cadourile primite, Horthy devine din 1941 membru al Axei şi aliat oficial al lui Hitler. Imediat armatele germane profită de această alianţă, străbat Ungaria şi încercuiesc Iugoslavia, care capitulează. În acelaşi an, Ungaria intră în luptă cu URSS de partea Germaniei şi pierde peste 140.000 de soldaţi pe frontul de est.  

Măcelurile regimului horthyst 

În timpul guvernării sale au avut loc numeroase abuzuri anti-semite, deportări şi măceluri îndreptate împotriva populaţiilor de pe teritoriul Ungariei, în special evrei. Inclusiv românii au avut de suferit din cauza ocupaţiei maghiare în Transilvanie de Nord-vest. În primul rând îi sunt imputate legile anti-semite luate de Guvernul maghiar cu aprobarea sa tacită. Apoi sunt miile de evrei adunaţi în ghetourile din Ungaria şi trimişi cu trenurile în lagărele de concentrare din Germania. În privinţa evreilor, Horthy a folosit ca alibi faptul că cele mai multe atrocităţi au avut loc în timpul ocupaţiei germane a Ungariei în 1944. În acea perioadă, cu acordul lui Horhty se trimiteau peste 10.000 de evrei pe zi, din Ungaria către lagărul de exterminare de la Auschwitz.  

Dincolo de ocupaţia germană şi deportările din aceea perioadă au mai existat deportări şi trimiteri în detaşamente de muncă forţată în Ucraina, în anul 1941.

Se preconizează că autorităţile regimului horthyst au trimis în aceste tabără de muncă, unde se murea pe capete, peste 30.000 de oameni. La toate acestea se adaugă faptul că în teritoriile ocupate după arbitrajele de la Viena, au fost comise atrocităţi de autorităţile sau soldaţii hortyşti. 

De exemplu în Slovacia, în 1938, ungurii au tras asupra localnicilor care ieşeau de la biserică fiindcă intonaseră un cântec patriotic. Totodată sufereau prigoană, bătăi, tortură şi tot soiul de şicane cei care refuzau să folosească limba maghiară.

În Voivodonia au fost înregistrate deasemenea abuzuri foarte grave ale armatei maghiare, cei care nu erau unguri fiind trimişi la muncă forţată, torturaţi sub diferite motive sau trimişi la luptă pe front.

Realitatea a fost înspăimântătoare! Teroarea regimului lui Horthy în Transilvania

Teroarea instaurată imediat după preluarea puterii de către Miklós Horthy (1920) avea să facă 5.000 de victime (din care 3.000 au fost evrei), iar începând din 27 mai 1944 și până la sfârșitul războiului (deci numai pe parcursul unui an!) au fost deportați în lagărele de concentrare 20.000 de evrei (dintre care 1.000 au fost uciși de trupele maghiare la Novi Sad) și 70.000 în batalioanele de muncă forțată de pe frontul din răsărit. Din Transilvania au fost trimiși spre exterminare în total circa 166.000 de evrei, din care circa 15.000 în 1941.

Românii au suferit persecuții greu de imaginat, care au culminat chiar cu asasinate, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ardealul cel atât de cântat în melodii patriotice a fost scena unor episoade terifiante în care românii au fost victime ale unor călăi care i-au găsit vinovați fix pentru că sunt români. 

Românii din Transilvania au suferit din cauza ocupaţiei horthyste, fiind înregistrate numeroase masacre crunte. Au fost omorâţi inclusiv copii,femei, bătrâni. Mărturiile din satele Transilvaniei arată atrocităţi greu de imaginat.

Există mărturii conform cărora teroarea a început încă din prima zi de ocupație, că limba română a fost cu totul înlăturată

Când trupele maghiare au intrat în Nușfalău, o comună din județul Sălaj, 11 cetățeni români, care nu locuiau în sat, dar se întorceau de la muncă și tranzitau zona, au fost opriți de Zoltán Szinkovitz, localnic maghiar și de un soldat al forțelor de ocupație. Cei nouă bărbați și două femei au fost duși în centrul satului și percheziționați, apoi privați de bunurile personale și bătuți cu bestialitate. Într-un final, cele două femei au fost eliberate, dar cei nouă bărbați au fost duși la marginea satului și executați.

O zi mai târziu, pe 9 septembrie, are loc unul dintre cele mai sângeroase episoade ale ocupației horthyste din Transilvania. La această dată, trupele maghiare, sub comanda unui anume locotenent Akoszi, intră în localitatea Treznea și dezlănțuie un genocid în toată regula. Primii care sunt uciși sunt câțiva copii români care aveau grijă de vite la păscut. Victime cad 93 de persoane, ucise pentru simplul fapt că nu sunt maghiari.

Apogeul violențelor asupra populației române este atins însă în localitatea Ip în zilele de 13 și 14 septembrie 1940. Aici, nu mai puțin de 157 de etnici români sunt uciși fără milă de armata ungară.

Armata ungară, ajutată de câțiva etnici maghiari care ajutau la identificarea caselor unde locuiau familiile românești, a dezlănțuit un genocid odios. Femei gravide, copii, bătrâni sau fețe bisericești au fost ucise fără milă într-o acțiune sângeroasă descrisă cu acuratețe de Gavril Butcovan, un supraviețuitor al masacrului din Ip.

Mărturiile vremii vorbesc de femei gravide ucise fără milă, de bătrâni executați în ceafă și de torturi groaznice, bărbați cărora li se tăiau mâinile, urechile, limba și organele genitale. În urma măcelului, victimele au fost aruncate în gropi comune, fără a avea parte măcar de o cruce sau o placă prin care să poată fi identificați.

Pe 15 septembrie 1940, la Cerișa a avut loc un alt episod macabru. Soldații unguri au adunat 64 de români și evrei, care au fost escortați sub amenințarea armelor pe un deal de lângă localitate. Ca într-un film de groază, li s-a ordonat să alerge spre baza dealului în timp ce trupele maghiare au deschis focul. 

S-a dovedit ulterior că acest masacru a fost comandat de contele Albert Wass.

Astăzi, încă poți să găsești bustul lui Wass în câteva localități din România, iar locul unde se află urna cu cenușa sa e un loc de pelerinaj pentru maghiari. 

Lucian Ionescu